„Faptul că noi repetăm mereu suferințele din copilărie este una dintre cele mai importante observații făcute de psihoterapia psihanalitică. Sigmund Freud numea acest lucru compulsie la repetiție”, consemnau psihoterapeuții Jeffrey A. Young și Janet S. Klosko, autorii studiului „Cum să-ți reinventezi viața” (Editura Trei, 2023). Ce înseamnă însă, în termeni mai prietenoși, „compulsie la repetiție”? Specialiștii au cuvântul: „Copilul unui alcoolic va ajunge să se căsătorească cu un alcoolic. Copilul abuzat va ajunge să se căsătorească cu un abuzator sau va ajunge el însuși să-i abuzeze pe alții. Copilul molestat sexual va ajunge să se prostitueze. Copilul hipercontrolat de către părinți le va permite altora să-i controleze viața. Acest fenomen este unul surprinzător. De ce ne comportăm astfel? De ce trăim din nou același tip de durere, prelungindu-ne suferința? De ce nu ne creăm vieți mai bune, evitând vechiul tipar?”.
Elemente esențiale ale identității noastre
Întrebarea e firească. Așadar, de ce? „Aproape toată lumea repetă tiparele negative din copilărie în moduri autodistructive. Acesta este straniul adevăr cu care se confruntă psihoterapeuții. Reușim cumva să recreăm, la vârsta adultă, situații extraordinar de similare cu cele distructive din copilărie. Capcanele mentale reprezintă modalitatea prin care repetăm aceste tipare. Termenul tehnic pentru o capcană este acela de schemă”. Mai limpede? „Conceptul de schemă vine din psihologia cognitivă. Schemele reprezintă convingeri adânc înrădăcinate despre noi înșine și despre lume, pe care le-am învățat în perioada timpurie a vieții. Aceste scheme sunt elemente esențiale ale identității noastre, ale sentimentului de sine”.
Iluzia predictibilității și a certitudinii
Dar de ce ne vine atât de greu să renunțăm la aceste tipare ale copilăriei, tipare pe care nu noi le alegem, ci ne sunt impuse de alții, fie ei părinți, rude, apropiați etc.? „A renunța la a ne mai încrede în aceste scheme - a menționat psihoterapeuta Janet S. Klosko - ar însemna a renunța la siguranța de a ști cine suntem și cum este lumea noastră; prin urmare, ne agățăm de aceste scheme, deși știm că ne fac rău. Aceste credințe formate devreme în viață ne oferă un anumit sentiment de predictibilitate și certitudine; ne sunt comode și familiare. Pare ciudat, însă ne fac să ne simțim ca acasă. Din această cauză cred psihologii cognitiviști că schemele, sau capcanele mentale, sunt atât de dificil de schimbat”.
De la cine (ne) vin sfaturile
Jeffrey E. Young, fondator al psihoterapiei centrate pe scheme cognitive, este director și formator la Centrul de Terapie Cognitivă din New York (SUA). Janet S. Klosko este codirectoare la Centrul de Terapie Cognitivă din Long Island, New York, și este specializată în psihoterapia anxietății. Suntem, deci, pe mâini bune.
„Aproape toată lumea repetă tiparele negative din copilărie în moduri autodistructive. Acesta este straniul adevăr cu care ne confruntăm”, Jeffrey A. Young, psihoterapeut
„Schemele reprezintă convingeri adânc înrădăcinate despre noi înșine și despre lume, pe care le-am învățat în perioada timpurie a vieții. Aceste scheme sunt elemente esențiale ale identității noastre”, Janet S. Klosko, psihoterapeută
„Aceste credințe formate devreme în viață ne oferă un anumit sentiment de predictibilitate și certitudine; ne sunt comode și familiare. Pare ciudat, însă ne fac să ne simțim ca acasă”, Janet S. Klosko, psihoterapeută