Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Relația oamenilor cu alimentele e dictată de emoții. Când sistemul emoțional este afectat din diverse cauze, mâncăm peste măsură sau dimpotrivă, ne hrănim la limita supraviețuirii. În ambele cazuri ne dăm peste cap metabolismul, sănătatea, viața. Cum supraponderabilitatea și obezitatea constituie însă afecțiuni mult mai des întâlnite în epoca ecranelor inteligente, reținem, în continuare, câteva sugestii de prevenire a abuzului de mâncare, sugestii oferite de psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu, autoare a studiului „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023).
1. Contextul de viață pe care ni-l creăm
„Dacă te înconjori de mâncare la fiecare pas, va fi destul de greu să faci altceva decât să o mănânci. Orice copil într-un castel cu turtă dulce va deveni obez”. Așadar, cumperi mai puțin, mănânci mai puțin.
2. Etapa de viață în care ne aflăm
„Spre deosebire de copii, noi avem discernământ. Ne putem controla impulsurile de moment și ne putem autodisciplina. Știu, ne-am dori ca uneori să vină și la noi cineva și să ne spună ce să facem. Cum să facem. Să nu trebuiască să depunem singuri atât de mult efort. Așa e, uneori e greu să fii adult, dar există și atât de multe beneficii! Amintește-ți cum era când eram mici și ne doream să facem ceva și fie nu puteam, fie nu aveam voie. Azi putem noi să decidem doze și cantități. Putem să ne vindecăm, putem să ne schimbăm. Suntem capabili. Avem frâiele vieții noastre în mâini. Direcția o putem seta tot noi, iar asta e ceva minunat în a fi adult”. Altfel spus, puterea necesară schimbării se găsește în noi, nu ne rămâne decât s-o activăm. Floare la ureche! (da, da…)
3. Multitudinea de opțiuni pe care le avem
„Mâncarea nu e singura plăcere din viața ta, cu siguranță. De foarte multe ori cu ea acoperim alte nevoi, cum ar fi o îmbrățișare. O vorbă bună. Un moment de intimitate. O conversație cu sens. Satisfacerea plăcerii exclusiv cu mâncare ne duce într-un stadiu mai incipient al existenței noastre. Mâncarea a fost și va fi mereu acolo, în toate momentele vieții, însă ea nu este medicamentul nostru. Nu este mama. Nu este tata. Nu este terapeutul. Singura putere pe care o are asupra noastră este cea pe care noi i-o oferim. Atunci când înlocuim alte nevoi cu mâncare, ajunge să fie chiar departe de plăcerea pe care spunem că ne-o oferim prin ea. Devine chiar malefică. Ne îngreunează. Nu ne mai place persoana noastră. Ne simțim vinovați și rușinați”.
„Mâncarea nu e singura plăcere din viața ta, cu siguranță. De foarte multe ori cu ea acoperim alte nevoi, cum ar fi o îmbrățișare. O vorbă bună. Un moment de intimitate”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută
„Singura putere pe care mâncarea o are asupra noastră este puterea pe care chiar noi i-o oferim”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută
„Dacă te înconjori de mâncare la fiecare pas, va fi destul de greu să faci altceva decât să o mănânci. Orice copil într-un castel cu turtă dulce va deveni obez”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută
