Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A trecut mai bine de un mileniu de când, în Japonia, dragostea pentru flori s-a ridicat la rang de cult. Ziua de naştere a lui Gautama Buddha reprezintă chiar în îndepărtatul stat insular un festival închinat florilor: "Hanamatsuri".
În aprilie, călătorul european are prilejul să "plonjeze" direct în cea mai îndrăgită dintre sărbătorile care celebrează natura, căci este vremea florilor de cireş, "sakura". Cireşul japonez este o specie neproducătoare de fructe, înrudită cu trandafirul, iar petalele sale pure, de un alb-roz, provoacă timp de trei săptămâni o adevărată "isterie" naţională. Pentru japonezi este perioada călătoriilor de agrement spre locuri unde abundă aceşti cireşi înfloriţi, care exprimă cel mai bine filosofia frumuseţii nipone.
Pentru japonezi, efemeritatea existenţei umane este sinonimă cu gingaşele petale ale florii de cireş. Dar are totodată o semnificaţie atât de puternică, încât "sakura" a fost folosită în timpul celui de al doilea război mondial ca simbol al naţionalismului nipon, soldaţii-kamikaze obişnuind să îşi tatueze pe piept preţioasa floare.
Azi, războaiele planetei s-au mai împuţinat... Floarea de cireş rămâne, încă, simbolul efemerităţii..., dar şi al unei mari statornicii. De mai bine de o mie de ani, lumea japoneză se opreşte în loc să admire floarea de cireş. Sakura. Şi nici măcar o tragedie precum cea din 11 martie 2011 nu a oprit mugurele să explodeze şi floarea să-şi desfacă petalele semn că-n acest oximoron al efemerului reînnoit (reînflorit) stă forţa lumii, speranţa lumii, încrederea lumii...
Astăzi, până şi ritmurile vieţii sociale sunt marcate de timpul eflorescenţei. Astfel, în aprilie, imediat ce s-au scuturat ultimele petale, copiii încep anul şcolar şi tot atunci se marchează debutul anului fiscal în Japonia.
