Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un studiu care stârneşte deja controverse, făcut public de Centrul Naţional pentru Statistică în Sănătate din SUA, arată că persoanele supraponderale au un risc de moarte prematură cu 6% mai scăzut decât al celor cu o greutate normală. Mai mult, persoanele care intră în categoria "obezitate de gradul I" au un risc de moarte prematură cu 5% mai scăzut decât al celor cu o greutate normală.
Categoriile în care fiecare persoană se integrează sunt întocmite în baza indicelui de masă corporală. Indicele de masă corporală se calculează împărţind greutatea exprimată în kilograme la înălţimea exprimată în metri la pătrat. Potrivit normelor actuale, o persoană cu greutate normală este cea la care indicele de masă corporală se situează între valorile 18,5 - 24,9.
O persoană este considerată supraponderală dacă indicele de masă corporală se situează între 25 şi 29,9, iar obezitatea de gradul întâi este considerată ca atare când indicele de masă corporală se situează între 30 şi 34,9.
Concluziile studiului au fost publicate de Katherine Flegal, de la Centrul Naţional pentru Statistică în Sănătate şi echipa sa de cercetători, stârnind deja reacţii de contestare. Un studiu similar, cu aceleaşi rezultate, fusese publicat de Flegal în 2007, fiind atunci catalogat drept "o mizerie" de către Walter Willett, şeful catedrei de nutriţionism de la Harvard.
Acesta este şi motivul pentru care Flegal a repetat studiul, însă pe un eşantion mult mai mare, în care au fost compilate rezultatele a peste 100 de studii din întreaga lume, în care au fost cercetaţi aproximativ 3 milioane de oameni şi studiate cauzele morţii în cazul a 270.000 de persoane.
Rezultatele studiului arată că numai în cazul persoanelor cu obezitate de gradul doi (la care indicele de masă corporală depăşeşte valoare de 35) riscul de mortalitate este mai crescut ca în cazul persoanelor cu greutate normală (cu până la 29%). În cazul persoanelor supraponderale sau cu obezitate de gradul întâi, riscul de moarte prematură este mai scăzut cu 6%, respectiv 5% faţă de cel al persoanelor cu greutate normală.
Pe de altă parte, persoanele subponderale, al căror indice de masă corporală se situează sub valoarea de 18,5, au un risc cu 10% mai ridicat de moarte timpurie decât o persoană cu greutate normală.
"Există deja multe studii care arată că există o legătură între kilogramele în plus şi riscul scăzut de mortalitate. Deci rezultatele noastre nu sunt o noutate, însă mulţi cercetători se feresc să pomenească de ele. Ori le omit, ori caută alte explicaţii", spune Flegal.
Tam Fry, purtător de cuvânt al Forumului Naţional Împotriva Obezităţii, din Marea Britanie, crede că rezultatele studiului pot avea consecinţe "catastrofale", dacă sunt înţelese greşit.
"Katherine Flegal este un cercetător foarte bun şi îi respectăm opinia. Dar rezultatele sunt şocante. E imposibil ca toţi medicii din lume să se fi înşelat până acum. Dacă oamenii citesc acest studiu şi decid că acum pot să mănânce cât vor şi să fie fericiţi, atunci consecinţele vor fi catastrofale. Una este mortalitatea (rata morţii) alta este morbiditatea (rata îmbolnăvirilor). Dacă oamenii citesc studiul şi cred că nu o să moară dacă fac abuz de mâncare, atunci riscă să aibă parte de o viaţă susţinută artificial de medicamente când vor apărea problemele la inimă, ficat, rinichi sau pancreas", a declarat Tam Fry.
Flegal însăşi a subliniat că rezultatele studiului nu ar trebui să fie luate ca un îndemn la abuzul alimentar.
"Am studiat doar rata mortalităţii, nu şi starea de sănătate. În mod clar nu recomandăm ca oamenii să facă abuz de mâncare. Însă vrem ca studiul să nuanţeze această problemă. Să contracareze ideea conform căreia dacă eşti slab vei trăi veşnic, iar dacă eşti mai plinuţ, eşti condamnat din start. Legătura dintre grăsime şi mortalitate este mult mai complexă decât credem", a declarat Flegal.
O posibilă explicaţie a rezultatelor ar fi că un strat moderat de grăsime poate ajuta organismul în perioade de boală, când apetitul scade, iar corpul se poate hrăni cu ţesutul adipos, fără ca sistemul imunitar să fie foarte afectat. De asemenea, efectele grăsimii, precum hipertensiunea arterială sau creşterea colesterolului, pot fi contracarate, în prezent, cu ajutorul medicamentelor, ceea ce înseamnă că, deşi suferinde, persoanele supraponderale nu mor mai devreme decât cele cu greutate normală.
O altă explicaţie ar fi că tonusul poate fi mai important decât kilogramele în plus. Cu alte cuvinte, o persoană supraponderală care face mişcare şi este activă poate trăi mai mult decât una cu greutate normală, dar care este sedentară şi are obiceiuri dăunătoare, precum fumatul sau consumul abuziv de alcool.
