Ne lămurește reputatul neurolog italian Giuseppe Plazzi, autorul lucrării științifice „Cei trei frați care nu dormeau niciodată și alte povești despre tulburările somnului” (Humanitas, 2025): „Un spasm neașteptat, un gest electric care ne-a făcut să sărim dintr-odată, dându-ne senzația că ne prăbușim în gol, că ne rostogolim de pe un scaun sau de pe o scară. La 72 de ani, în ziua când a cerut un consult în cadrul centrului pentru somn, domnul A. era deja exasperat de o deranjantă și neobișnuită tulburare care îl împiedica să adoarmă. Motivul controlului, dedus de asistenta care se ocupa de mulți ani de triaj la cabinetul din centrul nostru, sugera deja un posibil diagnostic. Despre ce era vorba? Pacientul a spus că în fiecare noapte, înainte să adoarmă, ceva îl face să sară din pat ca un arc. Simțea un spasm, ca o descărcare electrică neașteptată care îi făcea mușchii să zvâcnească. Nu erau prea multe dubii.”
Inima în gât
Ce anume afecta somnul pacientului? „Era vorba despre o tulburare destul de evidentă, nici măcar atât de rară: spasme hipnice excesive la adormire. Un spasm brusc care, în momentul adormirii, zguduie în mod mai mult sau mai puțin simetric brațele, trunchiul și uneori capul este cea mai tipică formă a «spasmului hipnic la adormire», sau hypnic jerk. În timpul unui hypnic jerk, corpul nostru este străbătut de o mișcare involuntară cu o durată de una sau cel mult două secunde. Câteodată, zvâcnirea se poate repeta la câteva secunde după adormire, făcându-ne să ne trezim brusc, cu inima-n gât. Este vorba despre o tulburare foarte răspândită: circa 70% din populația adultă spune că a suferit de ea, mai ales în condiții de oboseală extremă, stres, privare de somn, după exerciții fizice, sau atunci când suntem stimulați de consumul de cofeină ori de nicotină.”
Reflex de tresărire
În completare: „Hypnic jerks sunt considerate un fenomen benign, nu lasă semne neurologice și nici nu sunt asociate lor. Ocazional, pot provoca insomnie, dificultate la adormire, generată tocmai de teama că acest fenomen se va manifesta din nou – de teamă să nu fim smulși din starea de adormire, ajungem să nu mai reușim să adormim deloc. Hypnic jerks au fost descrise și raportate în literatura de specialitate pentru prima oară în 1890 de către Silas Weir Mitchell, unul dintre primii neurologi americani.” Studii realizate la Marsilia în urmă cu șaizeci de ani de către Henri Gastaut au demonstrat că hypnic jerk este un fenomen aproape identic reacției fiziologice pe care o avem în fața unui stimul extern neașteptat, mai ales de natură sonoră, ca de exemplu o ușă care se trântește sau o împușcătură. Răspunsul este denumit startle (reflex de tresărire): un spasm automat, un reflex activator care îl trezește întotdeauna pe subiect ca să-l pregătească pentru fugă sau pentru luptă. „În felul acesta, multe specii de animale – inclusiv a noastră – au reușit să supraviețuiască de-a lungul evoluției.”, a încheiat profesoul Giuseppe Plazzi.
Despre Giuseppe Plazzi
Neurolog italian de renume, specialist în medicina somnului, cu o carieră axată pe narcolepsie, parasomnii și alte hipersomnii rare, Giuseppe Plazzi a absolvit medicina la Universitatea din Bologna și s-a specializat în neurologie în 1991. Conduce Laboratorul pentru Tulburările de Somn la Universitatea din Bologna și este profesor la Universitatea din Modena și Reggio Emilia. Este autorul a peste 300 de articole științifice. A fost președinte al Asociației Italiene de Medicină a Somnului și al Rețelei Europene de Narcolepsie. Pe lângă cariera medicală, are un trecut sportiv notabil ca navigator de performanță.
70% din populația adultă a suferit de hypnic jerk, mai ales în condiții de oboseală extremă, stres, privare de somn, sau atunci când suntem stimulați de consumul de cofeină ori de nicotină.
„Hypnic jerks sunt considerate un fenomen benign, nu lasă semne neurologice și nici nu sunt asociate lor. Ocazional, pot provoca insomnie, dificultate la adormire.”, Giuseppe Plazzi, neurolog


