x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Medicul de familie Alo, mama, mă doare capul!

Alo, mama, mă doare capul!

de Magda Colgiu    |    12 Ian 2010   •   00:00
Alo, mama, mă  doare capul!

Un copil care vorbeşte la propriul telefon nu mai este o noutate. Fie că au 6 sau 12 ani, micuţii poartă mândri la gât sau în ghiozdane micul aparat. De cele mai multe ori, părinţii sunt cei care au considerat necesar să îşi înzestreze pruncii cu aceste telefoane, în speranţa că aşa îi pot controla mai uşor.

Catrinel Iliescu, medic primar neurologie pediatrică, Clinica Neurologie Pediatrică, pavilionul 2 - Spitalul "Prof. dr Al. Obregia" Bucureşti, ne lămureşte dacă şi cât de mult îi afectează pe copii vorbitul la telefonul mobil.

- E indicat ca micuţii să aibă propriul telefon mobil?

Din punctul meu de vedere, ca mamă şi medic, aş înclina către un răspuns negativ. Copiii mei au 8 şi, respectiv, 7 ani şi nu au propriul telefon portabil.

 

- La ce vârstă ar fi indicat să-i cumpărăm copilului un mobil?

Nu se poate spune cu exactitate vârsta precisă de la care un copil "ar fi indicat" să aibă telefon portabil. Copiii şi adolescenţii ar trebui protejaţi pe cât posibil de o expunere exagerată la utilizarea telefoanelor portabile din mai multe motive.

 

- Care sunt dezavantajele utilizării frecvente a unui astfel de aparat?

Printre cele mai importante dezavantaje de care trebuie să ţinem seama se numără:

 - cantitatea de timp alocată conversaţiilor la telefon, imposibilitatea unui copil/adolescent/chiar adult de a limita durata discuţiilor, în detrimentul altor activităţi: sport, joc în aer liber cu alţi copii, citit;

 - expunerea copiilor (mai ales în marile oraşe) atacului unor infractori tentaţi de diferitele aparate pe care le au adolescenţii;

 - scăderea atenţiei copiilor: frecvent ei folosesc telefoanele portabile pe stradă, expunându-se accidentelor, situaţie dramatică demonstrată de un studiu publicat recent într-una dintre cele mai importante reviste medicale internaţionale (Stavrinos D, Byington KW, Schwebel DC. Effect of cell phone distraction on pediatric pedestrian injury risk. Pediatrics 2009 Feb; 123(2):e 179-85);

 - nici pe departe în ultimul rând, expunerea, afirmată de studii de specialitate, riscului mai mare de a avea tumori cerebrale în cazul persoanelor care folosesc telefoanele portabile; acest risc creşte direct proporţional cu durata de expunere, fiind mai important la persoanele care au folosit telefoanele portabile înainte de vârsta de 20 ani şi din cauza vulnerabilităţii mai mari a creierului în dezvoltarea unor agenţi cancerigeni (Hardell L, Carlberg M. Mobile phones, cordless phones and the risk for brain tumours. International Journal of Oncolog y 2009, 35;5-17).

 

- Telefonul mobil poate fi "responsabil" de durerile de cap ale copiilor? Dacă da, de ce?

Eu personal nu cred că, în mod direct, telefonul mobil poate fi incriminat consistent că ar contribui la durerile de cap ale copiilor. Indirect însă, da, prin modul în care telefoanele portabile iau locul altor activităţi utile şi necesare copiilor. Însă acest lucru nu are aşa o mare importanţă. Efectul nociv al utilizării telefoanelor portabile este suficient de "convingător" cu sau fără o contribuţie a acestora la durerile de cap ale copiilor.

 

- Utilizarea telefonului mobil de copii poate spori probabilitatea apariţiei tumorilor?

Pe termen lung, aşa cum am spus mai sus, posibil că da.

 

- Căştile sau sistemele hands-free ajută? Dacă, totuşi, din diferite motive, un copil trebuie să aibă propriul telefon mobil, utilizarea acestui aparat cu astfel de sisteme îl protejează?

Da, ele se pare că ajută la diminuarea expunerii la cantitatea de unde electromagnetice prin faptul că permit mărirea distanţei între cutia craniană şi telefonul portabil. Casca blue-tooth foloseşte, de asemenea, undele de radiofrecvenţă, însă puterea emiţătorului este mult mai mică decât a telefonului portabil, astfel încât cantitatea de radiaţie electromagnetică ce ajunge la cutia craniană este mult mai mică decât a telefonului mobil.

 

- Ce recomandaţi părinţilor atât în calitate de specialist, cât şi de părinte?

Exagerările sunt, de cele mai multe ori, dăunătoare. De aceea, a le cumpăra telefoane portabile pe motivul (destul de îndoielnic) unui control mai facil, este, din punctul meu de vedere, în detrimentul sănătăţii copiilor. De asemenea, a le interzice orice utilizare a telefonului portabil este, de asemenea, exagerată. Copiii pot vorbi la telefonul portabil, însă doar strictul necesar, cu durată limitată la câteva minute, doar la nevoie.

 

- Aţi întâlnit, în cariera dumneavoastră, cazuri în care unele tumori cerebrale puteau fi explicate prin folosirea în exces a mobilului?

Depinde despre ce fel de cazuri vorbim: am întâlnit cazuri de copii care alocă prea mult timp televizorului, calculatorului şi telefonului portabil; nu am întâlnit cazuri de tumori cerebrale pe care să le considerăm a fi determinate de telefoanele portabile, sunt însă convinsă că aceste tumori au un risc mai mare de a apărea atunci când vorbim mult. Este, de asemenea, de bun-simţ observaţia că telefoanele portabile distrag atenţia copiilor atunci când sunt pe stradă, lucru pentru care nu este nevoie de cazuri concrete. Mai mult ca sigur că ele există.

SFATURI PENTRU PĂRINŢI
În cazul în care vreţi neapărat să vă dotaţi copilul cu un telefon mobil, aveţi grijă ca acesta să ţină cont de următoarele lucruri:

- Să nu efectueze convorbiri lungi la telefonul mobil. În acest caz, telefonul fix este cel mai indicat.

- Să nu poarte telefoanele mobile la curea sau la gât. Cel mai bun loc în care ar trebui să "stea" aceste aparate este (acolo unde se poate) un buzunar la pantalon, plasat de-a lungul piciorului.

- Să nu vorbească la telefon în spitale, lăcaşuri de cult şi nici în timpul orelor de curs, la şcoală.

ISTORIC
Un telefon mobil sau telefon celular este un dispozitiv electronic portabil folosit în general pentru comunicaţii personale la distanţă mare. Conform Wikipedia, telefonul a devenit portabil la 20 februarie 1942, când americanul Donald M. Mitchell a cerut eliberarea unui brevet pentru telefonul său mobil: "Radio portabil pentru transmisie şi recepţie". Dispozitivul transmitea folosind unde scurte, avea o rază de acţiune limitată şi cântărea nu mai puţin de 2,5 kg. Abia în 1983, în premieră mondială a fost prezentat un telefon mobil comercial.

×
Subiecte în articol: avertisment