De unde vine starea de vomă

Corpul nostru are propriile mecanisme de protecţie, mai mult sau mai puţin vizibile sau violente, unele elaborate, cum ar fi inflamaţia, răspunsul imun, hemostaza sau febra, iar altele reflexe şi perfect vizibile, ca strănutul, tusea sau vărsăturile.

Voma este eliminarea conţinutului stomacului pe gură, printr-o expulzie forţată, obţinută prin contracţia muşchilor abdominali. Ea nu trebuie confundată cu regurgitaţia, în care se produce revenirea în gură a mici cantităţi de conţinut gastric, fără greaţă şi fără efort. Vărsăturile sunt însoţite de diverse simptome asociate, dar cel mai frecvent este greaţa, care reprezintă şi un important criteriu de clasificare. Greaţa este cunoscuta senzaţie neplăcută a unei vărsături iminente. Există vărsături cu sau fără greaţă, ceea ce sugerează o anume patologie, după cum există şi senzaţia de greaţă care nu este urmată de vărsături. Deşi vărsăturile par o expresie evidentă a unei maladii digestive, ele sunt deseori cauzate de afecţiuni având ca punct de plecare alte organe sau stări patologice, cum ar fi urechea internă, creierul, infecţii sau intoxicaţii şi pot fi manifestarea unei afecţiuni benigne, de exemplu, o simplă indigestie, sau a unui proces grav: cancer, meningită, pancreatită, infarct miocardic. De obicei, vărsăturile sunt un fenomen pasager, care se remite în câteva ore sau una-două zile. Alteori, ele sunt persistente, cronice, urmând un anumit orar, ceea ce trădează o afecţiune organică. De exemplu, vărsăturile matinale orientează spre etilism, cancer gastric, stenoză pilorică (îngustarea orificiului de comunicare cu intestinul, produsă de un ulcer sau o formaţiune tumorală, ceea ce determină încetinirea evacuării conţinutului gastric în duoden) sau spre sarcină în cazul femeilor aflate la vârsta fertilă.

În timpul sau după masă
Vărsăturile care se produc în timpul mesei au o origine nervoasă, iar cele care apar imediat după masă reflectă o gastrită, o indigestie sau o reacţie alergică. Cam la două-trei ore după masă apar vărsăturile din ulcerul gastric, iar mai târziu de atât (după patru-cinci ore) cele din ulcerul duodenal sau stenoza pilorică. Vărsăturile persistente, care nu se opresc, atrag atenţia asupra unui proces patologic grav: o obstrucţie intestinală, un abdomen acut, o stare infecţioasă sau toxică severă. În fine, există vărsăturile care apar spontan, dar şi vărsături provocate, de exemplu, în bulimie sau în unele gastrite, ulcere sau stenoze, în care vărsăturile calmează pentru moment durerile.

Mirosul şi aspectul trădează cauza
Aspectul şi mirosul vărsăturii pot fi edificatoare pentru natura sa. Vărsăturile alimentare sugerează o indigestie, o gastrită acută sau un puseu ulceros. Vărsăturile cu secreţie biliară, verzuie denotă o afecţiune biliară, iar cele mucoase un proces gastric (gastrită sau cancer). Cea mai periculoasă este vărsătura hemoragică sau hematemeza, în care sângele apare amestecat cu alimente sau mucus, uneori proaspăt, alteori cu cheaguri sau închis la culoare, chiar negru dacă a stat mai mult timp în stomac. Mirosul acid al vomei orientează spre o creştere a acidităţii gastrice (în unele gastrite sau ulcere), mirosul rânced spre o scădere a acidităţii, iar un miros putrid poate arăta o ocluzie a intestinului subţire sau un infarct mezenteric.

Vărsăturile au o etiologie vastă, uneori greu de identificat. Cele de origine digestivă pot fi cauzate de: indigestii, toxiinfecţii alimentare, alergii alimentare, gastroenterite, parazitoze, gastrite, duodenite sau ulcere, hernie hiatală, obstrucţii intestinale (produse de tumori, inflamaţii, răsuciri etc.), cancere etc. Abdomenul acut chirurgical, datorat unei peritonite, apendicite, colecistite, pancreatite acute, unei torsiuni de ovar sau sarcini extrauterine rupte, unei ocluzii  intestinale sau unui infarct mezenteric este o altă cauză importantă care generează vărsături. De regulă, acestea sunt severe, continue, agravând contextul patologic.

De la ficat şi pancreas
Suferinţele hepatice (hepatite, ciroze, afecţiuni ale vezicii biliare) şi pancreatice cronice se însoţesc şi ele de vărsături. Alteori, cauza este la nivelul sistemului nervos: traumatisme, hemoragii cerebrale, meningite sau encefalite, tumori benigne sau maligne. În aceste cazuri, vărsăturile se produc prin creşterea tensiunii intracraniene şi nu sunt însoţite de greaţă. Migrenele (dureri de cap puternice şi persistente, care apar în episoade repetate) şi unele cauze psihogene (anumite mirosuri, sunete, evenimente, emoţii), dar şi durerile intense, indiferent de cauză, pot da vărsături. Afecţiunile urechii interne (labirintite, sindrom Meniere, simplul rău de mişcare) se însoţesc de vărsături, cu sau fără greaţă şi vertij. De asemenea, boli sistemice cronice prezintă acest simptom. În diabetul zaharat, vărsăturile apar fie în stările de cetoacidoză (creşterea corpilor cetonici, prin folosirea unor căi metabolice alternative), fie prin instalarea gastroparezei, o manifestare a neuropatiei diabetice. Bolile renale, cum sunt calculii, pielonefritele (infecţii renale) sau insuficienţa renală (prin intoxicaţie uremică) se însoţesc frecvent de vărsături. Infarctul miocardic, în special cel posterior, are ca simptom frecvent durerile abdominale şi vărsăturile. Bolile pulmonare (bronşite, pneumonii, tuberculoză), dar şi unele stări infecţioase (gripa, scarlatina, botulismul, trichineloza, septicemiile etc.) pot prezenta şi această manifestare. La copii, infecţiile, chiar şi cele mai banale, sunt însoţite de regulă de vărsături: angine, amigdalite, adenoidite, otite etc. Bolile endocrine, cum ar fi hipertiroidismul, boala Addison (insuficienţa corticosuprarenală), hiperparatiroidismul, precum şi stările toxice (excesul de alcool şi tutun, intoxicaţiile cu monoxid de carbon, fier, arsenic, metale grele), expunerea la radiaţii în mediul profesional sau din considerente terapeutice pot produce, de asemenea, vărsături. În fine, multe medicamente pot avea acest efect advers: chimioterapice, antiinflamatoare nesteroidiene şi steroidiene, unele antibiotice, antihipertensive, digitalice, anestezice şi anticoncepţionale.

Cu sau fără greaţă
Este evident că, fără precizarea unui tablou clinic larg, etiologia vărsăturilor ar fi greu de stabilit. În primul rând se stabileşte dacă sunt sau nu însoţite de greaţă. Vărsăturile din afecţiunile digestive, intoxicaţii sau sarcină sunt însoţite de greaţă. Cele care apar prin stimularea centrului vomei în cazul unor afecţiuni cerebrale (meningite, tumori, hematoame) sunt fără greaţă. Ele se însoţesc de febră şi redoarea cefei în meningită şi pierderi de cunoştinţă, dureri de cap sau semne neurologice în cazul traumatismelor şi tumorilor craniene. Vărsăturile care apar la schimbarea poziţiei capului sau într-o anumită poziţie a corpului, însoţite de vertij (senzaţie de rotire, de mişcare a persoanei sau mediului), denotă o afecţiune a urechii interne. Alteori, vărsăturile sunt însoţite de durere, fie în colica renală (durere în flanc sau zona abdominală inferioară, care iradiază spre organele genitale), fie în colica biliară (durere în partea superioară dreapta a abdomenului, putând iradia spre umăr).

Durerea în partea inferioară dreapta a abdomenului apare în apendicită, iar durerile intense în partea superioară a abdomenului, care iradiază transversal spre spate în pancreatita acută, în timp ce durerile din zona superioară, centrală a abdomenului sugerează un ulcer. Alteori, durerile şi vărsăturile sunt însoţite de întreruperea tranzitului intestinal pentru gaze şi fecale, cu distensia apreciabilă a abdomenului, uneori cu apariţia unei mase abdominale, ceea ce arată un proces obstructiv, mecanic sau dinamic, care este o urgenţă chirurgicală. Fireşte, nu toate stările de vomă sunt motive de prezentare la medic. Acest lucru se impune dacă voma este continuă, ducând la deshidratare, dacă este însoţită de dureri puternice abdominale sau craniene, dacă apare după un traumatism sau este însoţită de alterarea stării de cunoştintă, de febră mare sau dacă nu dispare după două-trei zile. La copii, situaţia este mai nuanţată, deoarece ei se deshidratează mai uşor şi, pe de altă parte, în cazul lor vărsăturile pot ascunde stări patologice cu potenţial grav şi evoluţie rapidă, de aceea dacă vărsăturile nu cedează în patru-şase ore este indicat să mergeţi la medic. Diagnosticul vărsăturilor implică, pe lângă examenul fizic, investigaţii de laborator şi unele consultaţii de specialitate (chirurgie, gastroenterologie, neurologie etc).

În funcţie de manifestările clinice, medicul vă poate indica un examen de sânge, glicemie, determinarea electroliţilor, teste hepatice sau renale, probe toxicologice, examen de urină, EKG, examene radiologice, ecografice, endoscopice etc. Vărsăturile nu sunt o boală, ci un simptom, astfel că tratamentul este diferenţiat în funcţie de natura afecţiunii respective. În acest timp este important să vă hidrataţi, bând cantităţi mici de lichide, preferabil  apă sau ceai, la fiecare 10-15 minute. Nu sunt indicate sucurile dulci, băuturile gazoase sau lactatele. Dacă nu puteţi bea lichide, mestecaţi încet câteva cuburi de gheaţă. Alimentaţia solidă se reia treptat, după minimum 8-12 ore. Medicul dvs. vă poate recomanda, în funcţie de situaţie, şi antiemetice sau alte tratamente etiologice.

CĂND MERGEM LA MEDIC. Nu toate stările de vomă sunt motive de prezentare la medic. Acest lucru se impune dacă voma nu se opreşte, ducând la deshidratare, dacă este însoţită de dureri puternice abdominale sau craniene, dacă apare după un traumatism sau este însoţită de alterarea stării de cunoştinţă, de febră mare şi în cazul în care voma nu dispare după două-trei zile.