Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Academician profesor doctor Constantin Popa, şeful neurologiei romăneşti şi cel care a infiinţat şi conduce Institutul Boli Cerebro-vasculare din Bucureşti, explică durerea ca făcănd parte dintre tulburările de sensibilitate ce se intălnesc in bolile neurologice.
Academician profesor doctor Constantin Popa, şeful neurologiei romăneşti şi cel care a infiinţat şi conduce Institutul Boli Cerebro-vasculare din Bucureşti, explică durerea ca făcănd parte dintre tulburările de sensibilitate ce se intălnesc in bolile neurologice. Sensibilitatea, de fapt toate tipurile de sensibilitate, se leagă de o reţea de receptori şi de un sistem de transmitere spre creier. Există mai multe categorii de receptori cu funcţionări diferite. Există receptori externi, răspăndiţi la nivelul pielii, acolo unde există terminaţiile nervoase libere, adică terminaţii nervoase fără teacă. Receptorii din piele, deci receptorii externi, culeg informaţii din modificările apărute in mediul extern. Aceste semnale sunt transmise printr-o reţea nervoasă la măduva spinării şi de acolo ajung la o structură din creier numită talamus. In talamus se adună toate tipurile de sensibilitate ale omului. In talamus este sediul intensităţilor sensibilităţii, căci unii percep intr-un fel durerea, alţii intr-alt fel, unii sunt mai rezistenţi la durere, alţii nu pot suporta nici cea mai mică durere. Din talamus semnalele urmează ultima cale spre "gara" finală, care este substanţa cenuşie din lobii parietali, in dreapta şi in stănga creierului. Lobii parietali sunt situaţi mai sus de tămple in creier.
Receptori
Există trei tipuri de receptori. Prima categorie sunt receptorii exteriori la nivelul pielii, despre care am amintit mai sus. Receptorii exteriori percep durerea, caldul, recele şi tactul, adică pipăitul. A doua categorie de receptori sunt receptorii interni pentru organele interne. Semnalele de la aceşti receptori interni urmează aceeaşi cale, merg in măduva spinării, in talamus şi apoi in lobii parietali ai creierului, anunţănd că ceva este in neregulă, că există o durere la nivelul organelor interne. A treia categorie de receptori percepe situaţia muşchilor, sesizează contractura muşchilor sau relaxarea lor, dar dă semnale şi asupra stării articulaţiilor. Cu alte cuvinte, această a treia categorie de receptori transmite pănă la creier starea mişcării corpului omenesc.
In bolile neurologice apar tulburări de sensibilitate, adică dureri, amorţeli, paralizii etc. Nu există om care să nu fi trecut printr-o tulburare de sensibilitate. Medicina numeşte această situaţie sindrom, adică un mănunchi de semne. Iată căteva tipuri de sindrom cu tulburări de sensibilitate, explicate de acad. prof. dr Constantin Popa, intemeietor de şcoală in neurologie.
Sindromul talamic
Există in primul rănd sindromul talamic (polinevritic) care afectează toate sensibilităţile. Acest sindrom este o afectare a mai multor nervi periferici in zona cea mai periferică. Adică, apar dureri şi amorţeli la picioare şi măini. Amorţelile şi durerile sunt simetrice, adică la ambele măini şi picioare, dar mai ales la extremităţi. Adică la laba piciorului şi la degete. Aceste tulburări de sensibilitate descresc cu căt urcăm. De exemplu, in coapsa piciorului abia se simt, ele fiind maxime in laba piciorului. Aceste dureri şi amorţeli inseamnă că debutează una dintre bolile neurologice. In primul rănd, aceste dureri şi amorţeli precum şi trecătoare paralizii la extremităţile măinilor şi picioarelor le simt alcoolicii. Abandonarea băuturii şi tratamentul adecvat fac curabilă această neplăcere de sănătate. A doua cauză este polineuropatia la diabetici. Diabetul poate incepe cu tulburări de sensibilitate la extremităţile membrelor, adică cu amorţeli şi dureri in degete, in laba piciorului. Aceste semne de amorţeli şi dureri insoţesc uneori şi un cancer care incă nu s-a manifestat. Sau amorţelile şi durerile in degete, in laba piciorului pot să insoţească boala canceroasă sau să fie continuarea unui cancer. Deci, cănd un om se vaită de amorţeli la măini şi picioare este fie alcoolic, fie bolnav de diabet, fie se iveşte un cancer.
Sindromul radicular
A doua cauză de tulburări de sensibilitate se intălneşte in aşa-numitul sindrom radicular. Este vorba de o suferinţă la rădăcinile nervoase. Din coloana vertebrală, printre vertebre, ies rădăcinile nervoase ce sunt desprinse din măduva spinării. Din rădăcinile nervoase se formează nervii periferici. Fiecare rădăcină inervează un anume teritoriu de piele. In zona toracelui, durerea radiculară e transversală, de la stănga la dreapta pe piept. I se zice adesea şi durere intercostală. Această durere merge de-a lungul unui nerv periferic la măini şi la picoare, de sus in jos. Un tip de durere radiculară se intălneşte in zona zoster, cănd durerea şi iritaţia pe piele chiar urmăreşte traseul unui nerv. Este o atingere a rădăcinilor nervoase. Şi lombosciatica este un tip de durere radiculară, pentru că, după durerea in şale, această durere coboară pănă in picior, la laba piciorului, de-a lungul unui nerv. Şi metastazele vertebrale pot da această durere radiculară.
NERVII. Dacă ceva inspăimăntă omul şi il face să simtă frica precum un fior rece pe şira spinării, apoi acea spaimă e dată de durere. Nu există om care să nu fi simţit durerea. Bineinţeles că la unii oameni durerea apare tam-nesam şi nu se mai repetă. Dar există oameni care, bieţii de ei, sunt abonaţi la durere şi le-a devenit pacoste, in stare de a le strica viaţa. De multe ori, cănd mănaţi de spaima durerii, dar şi de chinul ei, ajung la medic, pacienţii sunt intrebaţi dacă nu cumva alături de durere apar şi amorţeli. Durerea nu poate apărea in absenţa unei reţele nervoase, care este temelia pe care prinde cheag o durere.
