Inima

Inima, in denumirea medicala cord, este un organ nepereche, format din muschi si cavitati, care are rol de pompa ce aspira si pompeaza sangele din organism. De regula, la majoritatea oamenilor se localizeaza in partea stanga a toracelui, intre plamani, intr-un spatiu numit anatomic mediastin. Fata de linia de mijloc a corpului, inima are o treime spre dreapta si doua treimi spre stanga. Are o forma de piramida triunghiulara, prezentand trei fete si o baza, cu varful orientat in jos, la stanga si spre fata, iar baza pozitionata in directia opusa. Inima este formata din patru compartimente: doua atrii (situate in partea de sus a inimii) si doua ventricule (in partea de jos). Atriile, respectiv ventriculele sunt despartite intre ele in interior de septuri, iar septul care desparte ventriculele intre ele este mai gros si are si o componenta musculara.

Structura peretilor cavitatilor cuprinde trei straturi. Dinspre interior spre exterior sunt localizate: endocardul, miocardul si pericardul. Endocardul este o structura fina, iar miocardul este in principal structura musculara, dar care contine si anumite celule ce initiaza si transmit impulsuri electrice. Aceasta structura se numeste tesut excitoconductor. La exterior se afla un invelis care se numeste pericard, structura similara pleurei care inveleste plamanul sau peritoneului de la nivelul cavitatii abdominale, cu rol de protectie.

Sistola si diastola

Toata functia inimii se bazeaza pe faptul ca ea se poate contracta. Dintre cele patru cavitati, forta de contractie cea mai mare o are ventriculul stang, urmat de ventriculul drept. De aceea, cele doua au in structura peretului lor cea mai mare reprezentare musculara, spre deosebire de atrii, la care functia musculara nu este atat de importanta, motiv pentru care peretii sunt mai subtiri, explica asistent universitar Cosmin Popa, din cadrul Spitalului Clinic "Colentina". Contractia fiecarei cavitati se numeste sistola, iar relaxarea se numeste diastola. Contractiile dintre atrii si ventricule sunt decalate pentru a asigura functionalitatea pompei si trecerea sangelui din cavitatile de sus (atrii) in cele de jos (ventricule) si nu exista nici un moment in care inima este contractata total. In schimb, exista momente in care ea este relaxata total. La sfarsitul unei sistole (contractii), inima se relaxeaza si valvele intre doua cavitati se deschid, o parte din sangele din atrii curgand in ventricule. Pentru a evacua si aduce cat mai mult sange in ventricule, apare contractia atriilor.

Ventriculele umplute cu sange se contracta, valvele se inchid pentru a le deschide pe cele de la nivelul vaselor (artera pulmonara si artera aorta), iar sangele este directionat numai catre vasele respective.

Centrele de excitare

Circulatia inimii se realizeaza printr-un sistem excitoconductor. Sunt trei centri de excitare si intre ei un sistem de conducere. Centrii de excitare genereaza stimulul electric, care se transmite catre muschi, pentru a-l determina sa se contracte. Centrii nu functioneaza toti in acelasi timp, ci exista o ierarhie intre ei, aceasta fiind data de numarul de impulsuri pe care le poate genera pe minut si posibilitatea de a-si adapta acest numar in functie de nevoile organismului. Cel mai important dintre centri este cel sinoatrial, situat pe peretele lateral al atriului drept. El este capabil sa asigure frecvente mari (intre 50 si 180 de batai pe minut) si se poate adapta la efort si la nevoile musculare. Intre cei trei centri exista cai de conducere. Excitarea se face pornind din varf catre baza pentru a duce sangele in partea de sus a inimii.

Patologie

"Orice disfunctionalitate a uneia dintre componentele anatomice ale inimii aduce dupa sine o boala", spune medicul Cosmin Popa. Astfel, in endocard se poate localiza o boala numita endocardita, in miocard – miocardita – si in pericard – pericardita. Sistemele valvulare au si ele boli: spre exemplu, daca valva tricuspida nu se deschide suficient la diastola da stenoza tricuspidiana. Daca nu se inchide inseamna ca are o afectiune numita insuficienta tricuspidiana. Aceeasi problema se poate intalni si la nivelul celorlalte valve. Exista boli la nivelul nodurilor: nodulul sinoatrial poate sa nu trimita suficiente impulsuri sau poate sa nu trimita deloc, ceea ce poarta numele de boala de nod sinoatrial. In cazul in care nici unul dintre noduri nu mai produce stimuli, se recurge la implantarea unui aparat care genereaza stimulul: pacemakerul. Inchiderea arterelor coronare care iriga inima da infarctul miocardic. Stramtarea lor din cauza depunerilor de colesterol duce la proasta irigare a muschiului inimii si la aparitia celei mai frecvente boli, care se numeste boala cardiac-ischemica (in denumirea veche, cardiopatie ischemica).

CIRCULATIA SANGELUI. In sistemul circulator, inima este pompa care asigura circulatia sangelui prin intreg sistemul de vase al corpului uman. Din acest motiv, tot sangele din organism vine catre inima prin doua vene: vena cava inferioara, care strange sangele de la nivel abdominal si de la membrele inferioare, si vena cava superioara – strange sangele din torace, cap, gat si membre superioare. Ele se varsa in atriul drept. Pentru a fi improspatat cu oxigen, sangele face un circuit la nivelul plamanilor. Pentru aceasta, el trece din atriul stang in ventriculul drept printr-o valva tricuspida. De aici, sangele trece intr-un vas mare numit artera pulmonara, care se bifurca pentru a ajunge la cei doi plamani. Sangele proaspat de la nivelul plamanilor poate fi trimis acum catre celelalte organe. El se intoarce de la plamani catre inima, de data aceasta ajungand in atriul stang prin venele pulmonare. Din atriul stang, sangele trece in ventriculul stang. Pentru ca are capacitatea de a crea o presiune foarte mare pentru a pompa sangele, peretele muscular al ventriculului stang este de trei ori mai gros decat al ventriculului drept. Si intre atriul stang si ventriculul stang exista o valva numita bicuspida. Din ventriculul stang, sangele porneste in intregul organism prin artera aorta. Artera pulmonara si artera aorta au si ele la baza un sistem de valve care inchid in anumite momente intrarea sangelui, cu rolul de a pastra presiunea necesara pentru circulatie.

STIATI CA Exista cazuri, rare insa, in care inima este pozitionata in partea dreapta. Aceste cazuri se numesc medical dextrocardii si se pot asocia si cu localizarea in oglinda (in partea opusa) a altor organe precum ficatul (aflat in stanga si nu in dreapta, cum este obisnuit) sau splina (in dreapta si nu in stanga). Cazurile de acest gen se numesc "situs inversus". Exista insa si posibilitatea ca numai inima sa fie in dreapta, singurul lucru anormal fiind acela ca plamanul drept este mai mic si nu cel stang – asa cum este cazul celor care au inima in partea stanga. In mod generic, vena se considera orice vas care aduce sangele fara oxigen catre inima si artera, orice vas care duce sangele cu oxigen de la inima in corp. Exista insa o exceptie: artera pulmonara, care pleaca de la inima spre plaman, dar nu duce sange cu oxigen, si vena pulmonara, care duce sange oxigenat de la plamani catre inima. Prin urmare, nu este o regula ca orice vas care aduce sange fara oxigen sa se numeasca "vena" si orice vas cu sange incarcat cu oxigen sa se numeasca "artera". Bataile inimii sunt diferite de puls. Exista boli la care numarul de batai ale inimii este normal, dar cantitatea de sange care este expulzata este foarte mica, astfel incat pulsul nu se mai simte la fel de bine. Acestea sunt bolile cu deficit de puls.