Oricând e bine să te lepezi de fumat şi de alcool

Păcatul o fi având termen de prescriere? Dacă ai păcătuit zeci de ani poţi să te lepezi de păcate şi să-ţi ordonezi în dimensiuni pozitive destinul? Întrebările astea încercăm să le racordăm cu atât de importantul capitol al sănătăţii.

Sunt unii care îşi găsesc alibiuri la lipsa lor de voinţă în a se lăsa de fumat, de alcool sau de alte vicii care pur şi simplu te omoară. Zic ei că ce rost are să abandonezi fumatul când am fumat 40 de ani? Se scuză alţii: "Ce rost mai are să uit de paharul cu alcool când toată viaţa l-am dus la gură şi gâl-gâl au curs băuturile în burta mea?!". Îşi mai justifică alţii voinţa lor de plastelină când e vorba să se abţină de la a umple farfuria cu mâncăruri grase şi a hali câte 20 de felioare de şunculiţă împănată vârtos cu grăsime. Aceste idei sunt complet greşite. Fiindcă în orice moment e bine să te scuturi de viciul fumatului, al băutului, de răul obicei de a mânca "untură pe pâine". Să le luăm pe rând, ca să demonstrăm utilitatea renunţării la obiceiuri care ne fac numai rău.

Are rost să mă las de ţigară!

Medicina a demonstrat clar că bronhopneumopatia obstructivă cronică, pe scurt BPOC, loveşte în 90% din fumători. Fumatul se dovedeşte că îngustează bronhiile şi prejudiciază intrarea aerului în sistemul pulmonar, ca să nu mai amintim că tot ţigara are un efect distrugător spărgând alveolele, adică acei mici săculeţi din plămâni, care asigură suprafaţa mare de contact dintre oxigen şi sânge. Are loc o gravă reducere a capacităţii de respiraţie tocmai din cauza lucrării ticăloase a tutunului. BPOC e o boală care nu se vindecă. Dar cu grijă ea poate fi ţinută pe loc să nu avanseze în gravitate. Prima măsură care trebuie luată este oprirea totală a fumatului. Degeaba îşi găsesc alibi fumătorii bolnavi de BPOC cu scuza: "Am fumat ani mulţi, nu mai are rost să mă las de ţigară!". Ba are rost în orice moment, fiindcă dacă abandonezi fumatul opreşti degradarea pe mai departe a plămânilor. BPOC, această bronşită complexă, se manifestă prin tuse, expectoraţie şi o oboseală mare la efort. Cei cu bronşita aceasta obosesc din ce în ce mai tare la eforturi din ce în ce mai mici. Nu mai au suflu, respiraţia este grea. În fază avansată aceşti bolnavi nici nu mai ies din casă, ba mai mult, obosesc şi mergând până la bucătărie. S-a redus grav capacitatea de respiraţie. Prima măsură, cum am arătat, este lăsarea de fumat. Se mai prescriu şi medicamente şi neapărat exerciţii fizice. Fiindcă în această bronşită se topesc muşchii, fiindcă nu se mişcă din pricina oboselii. Se ajunge ca să fie necesare aparate de oxigeno-terapie care îmbogăţesc în oxigen aerul pe care-l împing în plămânii bolnavilor.

Ciroza, hepatitele...

La fel de distrugător este şi alcoolul. Unul dintre relele făcute de alcool este distrugerea ficatului. De altfel, acea încărcare cu grăsime a ficatului se petrece şi din pricina alcoolului în aşa-numita steatoză hepatică alcoolică. Atât de temutele hepatite cronice ce derapează şi în ciroză au drept cauză şi alcoolul, în afara altor motivaţii cum sunt virusurile hepatice B şi C. Una peste alta, bolnavii de hepatită cronică şi de ciroză trebuie să uite numele de alcool. Ei trebuie să se abţină în totalitate de la băutul alcoolului. Vorba aceea, n-au voie nici să-şi înmoaie buzele în alcool. Ba, mai mult, şi în cazul ficatului gras suferinzii trebuie să pună punct băuturii, pentru a nu deschide poarta agravării bolii. Ficatul este obişnuit prin construcţia lui să poată metaboliza 13 grame de alcool pur pe zi. Şi asta în cazul bărbaţilor. La femei, pragul admisibil este la jumătate. Doar această cantitate de alcool poate să o prelucreze ficatul. Tot ce este peste supune ficatul la mari eforturi. Se zice chiar că este într-un fel mai de acceptat ca omul să facă două chefuri zdravene pe lună şi chiar să se îmbete decât să tragă 50 de grame de votcă în fiecare zi. Pentru că, între beţii la două chefuri pe lună, ficatul are timp să se regenereze şi să îşi tragă sufletul din efort, în timp ce băutul peste pragul suportat de ficat în fiecare zi nu-i dă ficatului nici un răgaz. Când ficatul este biciuit continuu cu efortul  de a prelucra alcoolul în exces încep procesele de inflamaţie şi fibroză în ficat. Adică, din inflamaţie se trece la etapa mai periculoasă a fibrozei, care înseamnă ţesuturi întărite precum cicatricele urâte, care scot din funcţiune porţiuni mari din ficat. În zonele fibrozate, celulele hepatice nu-şi mai pot face misiunea şi sângele care trebuie "curăţat" în ficat rămâne încărcat cu toxine care otrăvesc tot restul organismului. Ficatul fibrozat cu populaţii de celule moarte devine un baraj care nu mai lasă să treacă sângele adus de vena portă din abdomen. Din cauza acestui blocaj creşte presiunea în vena portă în amonte de ficat şi lichidul din sâge trece în abdomen, apărând ciroza cu ascită, ciroza umedă. Şi ca răul să fie şi mai mare, din cauza presiunii crescute din vena portă, se umflă şi venele de pe esofag, formând varice esofagiene care se sparg şi din aceste hemoragii bolnavii de ciroză mor.

GRĂSIMI. Şi în cazul abuzului de grăsimi, în orice moment trecerea la un regim alimentar sănătos e binevenită. Pentru că, mâncând continuu alimente grase, creşti concentraţia grăsimilor şi trigliceridelor din sânge, care împotmolesc şi mai mult vasele. Colesterolul rău şi trigliceridele depun tot timpul grăsimi pe pereţii vaselor în acele plăci de ateroscleroză (aterom), cele care conduc la infarcturi şi la accidente vascular-cerebrale. Deci, oricând e momentul să mănânci mai cumpătat, urmând nişte reguli de sănătate.