Pericolul din medicamente

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei îşi pune amprenta pe toate aspectele existenţei omului modern. Acest lucru este valabil şi în medicină, pentru că folosim procedee din ce în ce mai sofisticate pentru depistarea şi diagnosticarea maladiilor şi tratamente revoluţionare care sfidează permanent limitele cunoaşterii.  Terapia actuală este de neimaginat fără medicamente de ultimă generaţie, mai eficiente, mai complexe, mai incisive. Aceste medicamente pot avea însă un impact deloc neglijabil asupra organismului uman, producînd în afara rezultatelor benefice şi altele nedorite: dependenţă, rezistenţă, alergii, reacţii adverse.

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei îşi pune amprenta pe toate aspectele existenţei omului modern. Acest lucru este valabil şi în medicină, pentru că folosim procedee din ce în ce mai sofisticate pentru depistarea şi diagnosticarea maladiilor şi tratamente revoluţionare care sfidează permanent limitele cunoaşterii.  Terapia actuală este de neimaginat fără medicamente de ultimă generaţie, mai eficiente, mai complexe, mai incisive. Aceste medicamente pot avea însă un impact deloc neglijabil asupra organismului uman, producînd în afara rezultatelor benefice şi altele nedorite: dependenţă, rezistenţă, alergii, reacţii adverse. 

Simptome

Reacţiile adverse ale medicamentelor sînt efecte neintenţionate, neplăcute sau chiar periculoase, care apar la administrarea unui medicament şi dispar după înlăturarea lui. Ele nu se manifestă la toţi pacienţii şi au intensitate diferită, astfel că la originea lor stă, după toate probabilităţile, şi o particularitate genetică a organismului respectiv, tradusă prin diferenţe metabolice şi funcţionale. Există o paletă largă de simptome generate de efectele secundare ale medicamentelor, care creează o patologie în sine.  

Mîncărime, roşeaţă

Reacţiile alergice prezintă simptome obişnuite: de la simpla mîncărime, roşeaţă, papule pînă la edem al buzelor, feţei şi limbii, cu dificultăţi respiratorii şi hipotensiune. Ele sînt produse de: penicilină şi penicilinele de sinteză, sulfamide, cefalosporine, anticonvulsivante, anestezice locale (de exemplu, Novocaina), substanţe de contrast pe bază de iod etc.  

Arsuri

Refluxul gastroesofagian, tradus printr-o senzaţie de arsură retrosternală (în capul pieptului), poate fi dat de: diazepam, bronhodilatatoare (teofi­lina sau beta, două medicamente folosite în tratamentul astmului sau BPOC), blocanţi ai canalelor de calciu din tratamentul HTA, nitroglicerina şi produsele înrudite.  Este cunoscut faptul că aspirina şi antiinflamatoarele nesteroidiene sînt implicate în geneza gastritei şi ulcerului gastric, iar diareea poate fi produsă prin administrare de chimioterapice, antibiotice care distrug flora microbiană intestinală sau prin folosirea în exces a laxativelor.  

Hepatită, hipertensiune  

Multe medicamente pot provoca  hepatită: de la banalul paracetamol şi inflamatoarele nesteroidiene pînă la contraceptivele orale, eritromicină, isoniazid (antituberculos), amiodaronă şi clorpromazină. În timp ce altele produc colestază cu icter, greaţă, vărsături, dureri în cadranul superior drept al abdomenului: sărurile de aur folosite în tratamentul poliartritei reumatoide, contraceptivele orale, eritromicina, ampicilina, imipramina (antidepresiv), clorpromazina (antipsihotic), tolbutamid (antidiabetic).  

Hipertensiunea arterială poate fi indusă de tratamentul cu estrogeni, corticosteroizi, antimigrenoase, decongestive nazale, ciclosporină, iar alte medicamente (penicilina, tetraciclina, cefalosporine, levodopa şi metildopa, chinidina, antiinflamatoarele, tolbutamidul) pot produce anemie hemolitică tradusă prin paloare, urină închisă la culoare, oboseală.  

Afectare renală, tremur

Afectare renală cu modificări ale diurezei, hematurie se poate produce după administrarea de penicilină şi peniciline de sinteză, gentamicină, kanamicină, sulfamide, cefalosporine, antiinflamatoare, furosemid sau diure­tice tiazidice.  

Tremur la nivelul degetelor, capului, accentuat de emoţie şi care dispare în somn, produc medicamentele pe bază de litiu, unele bronhodilatatoare, anticonvulsivante, imunosupresoare. Adevărate neuropatii periferice pot fi induse de medicamente hipocolesterolemiante, unele antibiotice (cum ar fi metronidazol, nitrofurantoin, isoniazid) sau antihipertensive (amiodarona, hidralazina).

Evitaţi automedicaţia!

Această prezentare prin forţa împrejurărilor nu poate fi exhaustivă. Ea se vrea însă un semnal de alarmă la adresa pacienţilor: evitaţi automedicaţia şi tratamentele empirice, iar în cazul medicamentelor indicate de medic, citiţi cu atenţie prospectul, inclusiv reacţiile adverse, pentru a le putea identifica şi prezenta medicului.  

Manifestările minore nu implică modificări ale schemei terapeutice. În cazul celor moderate, medicul va ajusta dozele, iar efectele adverse severe impun oprirea medicamentului şi înlocuirea lui cu unul de alt tip şi eventual un tratament specific pentru reacţiile produse.

„Reacţiile adverse ale medicamentelor sînt efecte neintenţionate, neplăcute sau chiar pe­riculoase care apar la administrarea unui medicament şi dispar după înlăturarea lui“.