Vaccinarea împotriva cancerului de col uterin

Rezultatele primei etape a vaccinării fetiţelor împotriva HPV, considerat unul dintre factorii responsabili în apariţia cancerului de col uterin, pot fi catalogate un eşec, şi asta în condiţiile în care această teribilă maladie deţine un funest loc fruntaş în patologia oncologică a populaţiei feminine din ţara noastră. Au existat şcoli în care practic nici o fetiţă nu a fost vaccinată şi zone întregi, oraşe sau judeţe cu un procent extrem de mic de imunizări realizate. A fost de vină lipsa de informaţie sau mai degrabă informaţiile false, ce induceau un scenariu apocaliptic, de manipulare în masă şi experimente pe cobai umani, vehiculate în media? Implicarea insuficientă a Ministerului Sănătăţii, a cadrelor medicale sau a personalului didactic?

Reuters

Pentru medicul de familie, obişnuit cu mamele grijulii, care se interesează de progresele medicinei, inclusiv de vaccinarea obligatorie, precum şi de alte vaccinuri ce i se pot administra copilului, care fac uneori eforturi materiale şi logistice importante ca să le cumpere pentru copilul lor, eşecul acestei campanii este greu de înţeles. Mai ales că nu poate fi vorba de rezistenţă la nou, la neprevăzut sau de neîncredere în progresele ştiinţei. Dimensiunile eşecului arată că şi persoanele cu acces la informaţie au reacţionat cam la fel cu cei care poate nu au fost în mod corespunzător informaţi. Cu tot respectul şi înţelegerea pentru temerile părinţilor, oare pericolul unei boli infecţioase pare mult mai înfricoşător la o vârstă fragedă decât la un copil şcolar?

Boli eradicate

E greu să ne imaginăm cum ar fi evoluat lumea noastră fără vaccinuri. Asta pentru că nu ştim efectele devastatoare ale unor maladii, potenţial mortale şi cu teribile complicaţii, care azi sunt eradicate sau ţinute în frâu prin campanii sistematice de vaccinare ce au durat zeci de ani. Până aproape de mijlocul secolului trecut, difteria era o boală potenţial mortală pentru copii, care dezvoltau o angină sau laringită membranoasă, ce bloca gâtul copilului, producând o insuficienţă respiratorie acută. Azi ea este doar o iniţială pe un vaccin.

Mergând pe stradă, putem încă întâlni persoane cu sechele ale membrelor, produse de un virus necruţător – poliomielita. În unele zone ale lumii şi uneori şi în ţara noastră, la copiii care nu au fost imunizaţi din diferite motive, cel mai adesea pentru că trăind în condiţii precare nu sunt înscrişi la un medic de familie, acest virus încă loveşte. Şi cei pe care îi vedem deplasându-se cu greutate pe stradă sunt norocoşi, dacă putem spune aşa, pentru că poliomielita produce paralizii la toate nivelurile sistemului nervos, astfel că unii bolnavi au rămas ţintuiţi pentru totdeauna într-un cărucior sau au murit prin paralizie respiratorie.

Tetanosul este o boală gravă pe care o putem contacta foarte uşor şi în prezent, practic prin orice rană sau zgârietură nedezinfectată sau care conţine corpi străini. Tetanosul afectează sistemul nervos. Dozele de vaccin administrate încă de când copilul are doar câteva luni nu asigură o imunitate pe viaţă, astfel că se mai fac rapeluri la 10 ani sau în cazul pacienţilor cu traumatisme deschise.

Înainte de a fi eradicată pe tot globul, cu doar 30 de ani în urmă, variola era o boală virală extrem de contagioasă şi periculoasă, cu manifestări cutremurătoare: o erupţie cutanată generalizată, pneumonii, meningo-encefalite, miocardită, fiind deseori mortală. După epidemia devastatoare de gripă ce a urmat primului război mondial, eforturile ştiinţifice s-au concentrat în studierea virusului şi descoperirea unui vaccin care să-l combată, ce a prevenit repetarea unei epidemii de asemenea proporţii şi care practic salvează anual numeroase vieţi. Acestea sunt doar câteva exemple privind efectele salutare pe care vaccinurile le au în viaţa noastră, chiar dacă poate nu conştientizăm asta.

Efecte benefice

Să privim deci cu mai multă încredere vaccinurile şi în particular vaccinarea anti-HPV. Faceţi asta nu doar fiindcă medicul dvs. de familie v-o spune, căci el vă va recomanda asta cu siguranţă, ci pentru că mai presus de informaţiile sau, mai bine zis, speculaţiile înfricoşătoare vehiculate în presă sau pe internet, mari specialişti ai acestei ţări s-au pronunţat hotărât în favoarea vaccinării contra HPV. Să remarcăm doar prestaţia domnului profesor Adrian Streinu Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase "Matei Balş", în cazul căruia profesionalismul şi ţinuta morală nu pot fi puse la îndoială, care a explicat în repetate rânduri, cu răbdare şi competenţă, efectele benefice ale vaccinului.

Să încercăm să demontăm câteva argumente aduse împotriva acestuia. Vaccinul este format din simple particule proteice, fără genom viral, un simplu înveliş, astfel că organismul uman nu se confruntă cu virusul propriu-zis, fie el viu, mort sau atenuat, ci doar va forma anticorpi împotriva acestuia. Chiar dacă este confirmat faptul că anumite tulpini virale conţinute în vaccin (6, 11, 16, 18, în special ultimele două) sunt implicate în patogenia cancerului de col uterin, ele nu sunt probabil singura cauză patogenă, în toate cazurile de îmbolnăvire, dar totuşi a elimina un factor etiologic într-o boală atât de gravă nu este deloc un lucru neglijabil. S-a vorbit mult despre efectele sale secundare, despre câteva incidente sau decese produse după imunizare, dar ele nu au putut fi atribuite direct vaccinului, şi în principiu fiecare vaccinare, de orice natură, implică un ipotetic efect advers, însă în practică acestea sunt foarte rare. În concluzie, cooperaţi cu medicul dvs. de familie, care este o persoană avizată, cereţi-i sfatul şi orice informaţii suplimentare consideraţi necesare şi priviţi cu seriozitate şi încredere această campanie de vaccinare, al cărei efect salutar va fi evident peste 20 de ani, când fetiţele de azi vor fi adulte.  

FACTORI DE RISC. Din păcate, organismul nostru nu poate lupta singur în mod eficient cu bolile infecţioase. Modul nostru de viaţă, poluarea, alimentaţia dezechilibrată ne fac mai vulnerabili în faţa maladiilor infecţioase. Pe măsura dezvoltării mijloacelor terapeutice, microorganismele au evoluat şi ele, înregistrând mutaţii periculoase. Şi, astfel, nu întotdeauna rezultatele luptei cu boala sunt cele aşteptate.

IMUNIZARE. S-a afirmat că fetiţele sunt imunizate la o vârstă fragedă, la care nu au cum să contacteze HPV, şi că efectele vaccinării nu vor fi durabile în timp. Trebuie menţionat însă că efectul maxim al vaccinului apare dacă e administrat înaintea infectării, iar, pe de altă parte, procesul de imunizare este mai eficient la această vârstă.