Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îndrumătoare în acest univers tenebros al emoțiilor ne va fi psihologa Karen Horney, autoarea studiului „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025): „Putem descrie, în linii mari, diferitele mijloace posibile de a obține afecțiunea, astfel: mituire; apel la milă; apel la justiție; în ultimă instanță, amenințări”. Astăzi, despre mituire și milă: „Desigur, ca toate enumerările de factori psihologici, o astfel de clasificare nu este categorică, ci numai un indicator al unor tendințe generale. Aceste mijloace nu se exclud reciproc. Ele pot fi utilizate simultan sau alternativ, în funcție de situație, de întreaga structură a caracterului pacientului și de nivelul său de ostilitate. De fapt, cele patru mijloace de obținere a afecțiunii sunt enumerate în ordinea crescătoare a nivelului de ostilitate”.
Femeia și bărbatul - poziții culturale
Detaliat: „Când un nevrotic încearcă să obțină afecțiunea prin mituire, deviza sa ar putea fi exprimată astfel: «Te iubesc profund; prin urmare, ar trebui să mă iubești și tu în schimb și să renunți la tot de dragul iubirii mele». Faptul că, în cultura noastră, astfel de tactici sunt utilizate mai frecvent de către femei decât de către bărbați este o consecință a condițiilor în care au trăit femeile. Timp de secole iubirea nu a fost numai domeniul special al femeilor ci, de fapt, a fost singura sau principala cale prin care ele puteau obține ce își doreau. În timp ce bărbații erau crescuți cu convingerea că trebuiau să realizeze ceva în viață dacă vor să ajungă undeva, femeile realizau că numai și numai prin iubire puteau obține fericirea, siguranța și prestigiul. Diferența dintre pozițiile culturale a avut o influență enormă asupra dezvoltării psihice a bărbaților și femeilor”.
Afecțiune, dependență, respingere
Dar… „Ar fi inoportun să discutăm această influență în prezentul context, dar una dintre consecințele ei este că, în nevroze, femeile folosesc iubirea ca strategie mai frecvent decât bărbații. În același timp, convingerea subiectivă că ele iubesc servește ca justificare pentru formularea cerințelor. Persoanele de acest tip sunt în mare pericol să dezvolte o dependență dureroasă în relațiile lor de dragoste. Să presupunem, de exemplu, că o femeie care are o nevoie nevrotică de afecțiune se agață de un bărbat de același tip, care însă se retrage de îndată ce ea se apropie de el; femeia reacționează la această respingere cu ostilitate intensă, pe care o refulează de teama de a-l pierde. Dacă încearcă să se retragă, el va începe din nou să-i caute favorurile. Atunci ea nu numai că își refulează ostilitatea, ci o și maschează printr-un devotament intensificat. Va fi din nou respinsă și va reacționa din nou, în cele din urmă cu o iubire amplificată. Astfel, treptat, va ajunge să fie convinsă că este posedată de o «mare pasiune», de neînvins. O altă metodă care poate fi considerată o formă de mituire este încercarea de a câștiga afecțiunea unei persoane înțelegând-o, ajutând-o în dezvoltarea sa mentală sau profesională, rezolvându-i dificultățile și altele asemenea”.
Tendințe la copiii de toate vârstele
Din nou psihiatra Karen Horney: „Al doilea mijloc de obținere a afecțiunii este apelul la milă. Nevroticul atrage atenția celorlalți asupra suferinței și neajutorării sale, deviza sa fiind: «Ar trebui să mă iubești pentru că sufăr și sunt neajutorat». În același timp, suferința servește ca justificare pentru dreptul de a formula cereri excesive. Nevroticul poate face un apel simplu la bunătatea noastră sau poate obține favoruri prin mijloace radicale, implicându-se într-o situație dezastruoasă care ne obligă să-i oferim ajutor. Putem găsi aceleași tendințe la copiii de toate vârstele, cu aceleași variații: copilul poate fie să dorească să fie consolat pentru o plângere, fie să încerce să obțină atenție prin șantaj, dezvoltând inconștient o situație care îi îngrozește pe părinți, cum ar fi incapacitatea de a mânca sau de a urina. Folosirea apelului la milă presupune convingerea că nu se poate obține iubire în niciun alt mod. Această convingere poate fi raționalizată ca o neîncredere generală în afecțiune sau poate lua forma credinței că, în situația particulară a respectivului nevrotic, afecțiunea nu poate fi obținută altfel”.
„Timp de secole iubirea nu a fost numai domeniul special al femeilor ci, de fapt, a fost singura sau principala cale prin care ele puteau obține ce își doreau”, Karen Horney, psihiatră
„În timp ce bărbații erau crescuți cu convingerea că trebuiau să realizeze ceva în viață, dacă vor să ajungă undeva, femeile realizau că numai și numai prin iubire puteau obține fericirea, siguranța și prestigiul”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
