x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Rolul sexualității în nevoia de afecțiune

Rolul sexualității în nevoia de afecțiune

de Florian Saiu    |    11 Feb 2026   •   06:20
Rolul sexualității în nevoia de afecțiune
Sursa foto: Legăturile dintre sentimentele de afecțiune, exprimarea tandreții și sexualitate nu sunt atât de strânse pe cât presupunem uneori.

Nevoia nevrotică de afecțiune ia adesea forma pasiunii sexuale sau a dorinței insațiabile de gratificare sexuală. Amănunte și explicații (ne) oferă psihologa Karen Horney, autoarea studiului „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025).

Cedăm cuvântul specialistei Karen Horney: „Trebuie să ne punem întrebarea dacă întregul fenomen al nevoii nevrotice de afecțiune este determinat de nemulțumirea în viața sexuală, dacă toată această dorință de afecțiune, de contact, de apreciere, de sprijin este motivată nu atât de mult de nevoia de reasigurare, cât de un libido nesatisfăcut. Freud ar fi înclinat să vadă lucrurile în felul acesta. El a observat că multe persoane nevrotice sunt dornice să se atașeze de alții și au tendința de a se agăța de ei și a descris această atitudine ca rezultând dintr-un libido nesatisfăcut. Însă acest concept se bazează pe anumite premise: toate manifestările care nu sunt sexuale în sine, cum ar fi dorința de a primi sfaturi, aprobare sau sprijin, sunt expresii ale unor nevoi sexuale care au fost atenuate sau «sublimate».” 

Tandrețe

Mai mult: „Conceptul mai presupune și că tandrețea este o expresie inhibată sau «sublimată» a pulsiunilor sexuale. Astfel de presupuneri nu sunt însă fundamentate. Legăturile dintre sentimentele de afecțiune, exprimarea tandreții și sexualitate nu sunt atât de strânse pe cât presupunem uneori. Antropologii și istoricii ne spun că iubirea individuală este un produs al dezvoltării culturale. Se sugerează că sexualitatea are o afinitate mai mare cu cruzimea decât cu tandrețea, deși aceste afirmații nu sunt pe deplin convingătoare. Din observațiile făcute în cultura noastră, știm însă că sexualitatea poate exista fără afecțiune sau tandrețe și că afecțiunea sau tandrețea pot exista fără sentimente sexuale. Nu există nicio dovadă, de exemplu, că tandrețea dintre mamă și copil este de natură sexuală. Tot ce putem observa - și este rezultatul descoperirii făcute de Freud - este că elemente sexuale pot fi prezente”.

Libidoul nesatisfăcut…

Adică? „Putem observa numeroase conexiuni între tandrețe și sexualitate: tandrețea poate preceda sentimentele sexuale; cineva poate avea dorințe sexuale fiind conștient numai de sentimentele de tandrețe; dorințele sexuale pot stimula sau se pot transforma în sentimente de tandrețe. Deși astfel de treceri între tandrețe și sexualitate indică în mod clar o relație strânsă între ele, pare mai prudent să presupunem existența a două categorii distincte de sentimente care pot coincide, se pot transforma una în cealaltă sau se pot înlocui reciproc. Dacă acceptăm presupunerea lui Freud că libidoul nesatisfăcut este forța motrice a căutării afecțiunii, ar fi greu de înțeles de ce găsim aceeași dorință intensă de afecțiune, cu toate complicațiile descrise - posesivitate, iubire necondiționată, sentimentul de a nu fi dorit etc. - la persoane a căror viață sexuală, din punct de vedere fizic, este pe deplin satisfăcătoare”.

Despre gelozie și alți demoni

Mai departe: Deoarece nu există nicio îndoială că astfel de cazuri există, concluzia inevitabilă este că libidoul nesatisfăcut nu poate explica fenomenul în aceste cazuri, iar cauzele acestuia se află în afara sferei sexuale. În cele din urmă, dacă nevoia nevrotică de afecțiune ar fi numai un fenomen sexual, nu am putea înțelege diversele probleme implicate, cum ar fi posesivitatea, iubirea necondiționată, sentimentul de respingere. Este adevărat că aceste probleme au fost recunoscute și descrise în detaliu: gelozia, de exemplu, este atribuită rivalității dintre frați sau complexului Oedip; iubirea necondiționată este legată de erotismul oral; posesivitatea este explicată prin erotismul anal etc. Însă nu s-a realizat că, în realitate, întreaga gamă de atitudini și reacții formează un întreg, că ele sunt părți constitutive ale unei structuri complete. Fără a recunoaște anxietatea ca forța dinamică din spatele nevoii de afecțiune, nu putem înțelege condițiile precise în care această nevoie este amplificată sau diminuată”.

 

„Se sugerează că sexualitatea are o afinitate mai mare cu cruzimea decât cu tandrețea, deși aceste afirmații nu sunt pe deplin convingătoare”, Karen Horney, psihologă

„Dacă nevoia nevrotică de afecțiune ar fi numai un fenomen sexual, nu am putea înțelege diversele probleme implicate, cum ar fi posesivitatea, iubirea necondiționată, sentimentul de respingere”, Karen Horney, psihologă

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

×
Subiecte în articol: sexualitate afectiune pasiune
Parteneri