Complianța terapeutică reprezintă acordul, aderarea sau conformarea comportamentală a clientului (modul în care respectă indicațiile de modificare a stilului de viață) la mijloacele terapeutice recomandate de terapeut. Aceste schimbări sunt necesare ameliorării stării de sănătate: tratament medicamentos și/sau nemedicamentos - fizioterapie, consiliere psihologică, un nou stil de viață, comportament alimentar, mod de gândire, controlul gândurilor și emoțiilor, autosugestie și dialog interior, petrecerea timpului liber. „Complianța reprezintă un factor deosebit de important în succesul terapeutic. Lipsa cooperării este cauza numărul 1 de eșec terapeutic! Nedepistată, lipsa de complianță creează dubii privind eficientă terapeutică și generează proceduri inutile de «diagnostic» și schimbări dese sau radicale de intervenție (tehnici, metode), creșteri mari ale timpului și costurilor acordate schimbării propuse. În practică, specialiștii utilizează următoarele întrebări pentru complianță: Urmează clientul/exploratorul recomandările psihoterapeutului/ghidului? / Dacă nu, din ce motiv?”, explică psihologul. Iată principalele motive pentru care evităm ajutorul specialistului sau pentru care terapia nu dă roade:
-
Cauze de ordin funcțional - prezența barierelor fizice și psihice.
-
Negarea problemelor emoționale, de relaționare, de sănătate.
-
Teama de manipulare.
-
Teama de efectele secundare ale schimbării.
Citește pe Antena3.roSilviu Prigoană a fost înmormântat azi. Mesajul transmis de familia acestuia -
Neîncrederea în abordarea respectivă sau în terapeut.
-
O relație nesatisfăcătoare cu terapeutul.
-
Experiențe anterioare în care rezultatele intervenției au fost sub nivelul așteptării pacientului.
-
Dificultate în acceptarea unui „diagnostic” sau a indicațiilor terapeutice („temele pentru acasă”)
-
Nu au înțeles importanța respectării indicațiilor terapeutice
-
Nu au înțeles indicațiile terapeutice - acestea sunt formulate peste nivelul lor de educație
-
Costul ghidajului/intervenției terapeutice
Ce e de făcut
Terapeutul și pacientul se pot asigura că trec de aceste bariere prin stabilirea unei relații bazate pe respect reciproc, instruirea asupra importanței respectării indicațiilor terapeutice, educarea anturajului (dacă este posibil) în legătură cu importanța respectării indicațiilor, simplificarea procedurilor și formularea acestora pe înțelesul pacientului, dozarea indicațiilor terapeutice („temele pentru acasă”) de la cele mai ușoare către cele mai dificile. Așa, clientul poate să înțeleagă și accepte că drumul spre schimbare este o muncă de echipă și că este important ca terapeutul să fie „ajutat ca să ajute”. Cu cât este mai compliant, cu atât va reduce timpul, energia și finanțele investite în împlinirea obiectivului său.