Anorexia şi bulimia

Ultimii ani au adus o modă agreată de adolescente: silueta slabă, chiar filiformă. Inspirate de mass-media, puştoaicele nici nu vor să accepte că mai există şi alte siluete. Vor cu orice preţ să fie 90-60-90.

Problema este cu atât mai gravă cu cât în colectivităţile şcolare, chiar dacă nu toate elevele vor să slăbească, ele se lasă influenţate de "ce zic celelalte".

Problema a fost sesizată şi de unii consilieri psihologi de la unităţile şcolare. Aceştia au încercat să-i avertizeze pe părinţi de situaţia creată.

Drama este că, deşi văd că odraslele lor "se subţiază" pe zi ce trece, părinţii nu acceptă că fetele lor sunt bolnave. Pentru că anorexia şi bulimia sunt boli. Petronela Ştefan, consilier şcolar în cadrul Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, detaliază semnele acestor boli, explicând şi ce ar putea face părinţii pentru-şi da seama dacă adolescenţii lor cad în această capcană.

Abuz de purgative
Conform medicilor, anorexia nervoasă este o tulburare psihiatrică din categoria tulburărilor de alimentaţie, caracterizată printr-o reducere anormală a greutăţii corpului şi printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrăşare. Persoanele suferind de anorexie nervoasă îşi limitează greutatea corpului prin abţinerea voluntară, îndelungată de a se hrăni şi prin alte metode - abuzul de purgative, clisme şi diuretice, prin folosirea de substanţe anorectigene şi prin excesul de exerciţii fizice. Boala implică atât componente psihologice, cât şi neuro-biologice şi socio-culturale.

Depresie şi dezgust de sine
Bulimia este o dereglare alimentară cronică, cu accese de foame în timpul cărora bolnavii mănâncă pe ascuns cantităţi mari de hrană în timp scurt. Pentru a preveni creşterea în greutate, ei îşi provoacă apoi singuri vărsături, folosesc laxative sau diuretice, au perioade de restricţii alimentare de tip anorexic sau fac exerciţii fizice epuizante. Vina, depresia sau dezgustul de sine sunt asociate bulimiei.

Semne ale bolilor
Dacă aveţi impresia că adolescentul ar putea fi anorexic sau bulimic, fie îl întrebaţi direct (aveţi grijă cum procedaţi, pentru că e posibil să se închidă şi mai mult în el), fie acţionaţi discret, încercând să apelaţi la prieteni.

Dacă nici una dintre aceste variante nu a dat roade, încercaţi să descoperiţi semnele anorexiei şi bulimiei la copilul dumneavoastră, spune consilierul şcolar. Cele două afecţiuni au simptome comune: izolarea voită, perfecţionismul, reducerea considerabilă a cantităţii de mâncare ingerată, preferinţa pentru alimente cu calorii puţine, hainele foarte largi (sau mai strâmte) sunt doar câteva aspecte ce nu trebuie ignorate. La aceste semne se mai adaugă permanenta senzaţie de frig, vizitarea toaletei după fiecare masă (vomită ce au mâncat), probleme cu somnul sau cu concentrarea, dar şi consumul excesiv de laxative şi diuretice. În cazuri mai grave, la unele adolescente dispare total menstruaţia.

Motivele pentru care adolescentele aleg să se înfometeze sunt diverse. De la dorinţa de a nu semăna cu mama la necesitatea de a fi plăcută de cei din jur. Un aspect interesant remarcat de consilierul Ştefan este că, în general, fetele cu inteligenţă dezvoltată şi cu rezultate foarte bune la învăţătură sunt mai predispuse la aceste boli.