Psihologii trag un semnal de alarmă și explică cauzele acestui fenomen tot mai vizibil în rândul copiilor de 11–13 ani.
Preadolescenții își fac griji care altădată erau asociate cu tinerii aflați în pragul maturității.
„Dacă nu voi avea o viață bună?”, „Nimeni nu mă place”, „Dacă îi dezamăgesc pe părinții mei?”. În loc să se bucure de joc și descoperire, aceștia sunt concentrați pe eșec, performanță și aprobare socială.
„Acești copii trăiesc o formă de criza vârstei mijlocii, doar că la o vârstă în care abia ar trebui să-și descopere bucuria de a trăi”, spune David Anderson, specializat în psihologia copilului și adolescentului, notează deparinti.ro.
3 cauze ale anxietății preadolescenților
Comparație permanentă
Lumea digitală expune zilnic copiii la vieți ideale, iar aceștia ajung să se compare constant cu colegii lor – de la note și haine, până la vacanțe sau popularitate. Anderson subliniază că „spațiul din mintea copiilor, odinioară dedicat imaginației, este invadat acum de cifre și imagini care le măsoară valoarea”.
Această competiție virtuală le răpește bucuria copilăriei și ,e afectează echilibrul emoțional.
Presiuni de adult
Copiii de 12 ani percep succesul ca pe un examen al vieții. Psihologul Jeffrey Bernstein, autorul cărții 10 zile pentru un copil mai puțin rebel, atrage atenția că preadolescenții cred că orice greșeală le poate ruina viitorul. „Văd copii care se simt ca niște adulți eșuați și sunt convinși că trebuie să fie perfecți, fără să știe exact ce înseamnă asta”, explică Bernstein.
Conecatare digitală versus singurătate
Deși copiii sunt mai conectați ca niciodată prin telefoane și rețele sociale, se simt tot mai singuri. Lipsa interacțiunilor reale și dependența de ecrane le afectează dezvoltarea emoțională. „Copiii nu mai au spații fără judecată, unde pot fi pur și simplu ei înșiși”, subliniază Bernstein.
Ce pot face părinții
Psihologii recomandă părinților să creeze un echilibru între lumea digitală și experiențele reale:
-
Vorbiți deschis cu copilul despre emoțiile sale, nu doar despre note.
-
Încurajați-l să se joace și să greșească, fără teama de eșec.
-
Limitați timpul petrecut pe ecrane și oferiți alternative care aduc satisfacție reală.
-
Fiți modele echilibrate: copiii observă și imită comportamentul părinților.
-
Creați momente de prezență reală, cum sunt mesele în familie fără telefoane, plimbările sau jocurile împreună.
Criza vârstei mijlocii precoce nu este doar o etapă trecătoare – este un semnal că societatea modernă și tehnologia influențează profund dezvoltarea emoțională a copiilor.


