Fa-ti ordine in camera!

Ordinea din camera copilului este un subiect care tulbura linistea in aproape orice familie, indiferent de varsta "dezordonatului". In clasele primare, micutul ajunge acasa de la scoala, isi arunca ghiozdanul si hainutele pe unde apuca si se grabeste la joaca. Mai tarziu, in adolescenta, printre reviste, postere, componente ale computerului si haine imprastiate mai sunt ascunse si jurnale intime, la care parintii nu au acces. Cum putem gasi un numitor comun intre nevoile si dorintele copilului si autoritatea si incercarea de a impune propria ordine din partea parintilor?

Psihologul Stefania Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti ne ajuta sa gasim solutia pentru incheierea razboiului permanent de replici legate de curatenia si ordinea din camera copilului. "Primul pas spre a-l ajuta pe proaspatul scolar sa se organizeze, sa isi formeze propria idee despre ordine este ca parintii sa ii ofere copilului cateva puncte de reper. Astfel, atunci cand micutul intra in clasa I, mami si tati trebuie sa ii explice: «Uite, cartile le punem in acest sertar, caietele in altul, creioanele in suportul special». Nu trebuie sa ne asteptam ca micul scolar sa stie de la inceput sa isi faca singur ordine, pentru ca el nu va sti cum", arata specialistul nostru.

REACTIE NORMALA

Reactia copilului atunci cand vine acasa si isi arunca ghiozdanul intr-un colt si hainele in altul este normala. Acest mod de manifestare reprezinta practic eliberarea de constrangerea programului riguros al scolii. Din momentul in care a ajuns acasa, copilul intra in "pauza" pana a doua zi si vrea sa foloseasca aceasta pauza cum ii place lui mai mult. Iar daca in aceste clipe parintii incearca sa ii impuna micutului sa isi faca ordine ridicand tonul, incepe scandalul. "In aceste conditii, certurile, jignirile sau chiar articularea cu nuielusa sau cu palma nu au rezultatul scontat. Daca parintii fac apel la violenta verbala si fizica, micutul nu va deveni mai ordonat sau mai responsabil, ci, dimpotriva, va intra in razboi cu ordinea, pe de o parte, si cu autoritatea parintilor, pe de alta parte", subliniaza psihologul Stefania Nita.

NEGOCIERE

In mod normal, atunci cand copilul vine de la scoala, parintii ar trebui sa ii lase o pauza, de care el chiar are nevoie. Sa il lase sa se spele linistit pe manute, pe fata, sa ii permita sa manance fara nici o grija, sa il lase chiar sa se odihneasca o jumatate de ora-o ora. Apoi, dupa ce se trezeste, este indicat ca parintii sa purceada la o negociere cu cel mic. Psihologul nostru recomanda ca aceasta negociere sa nu fie brutala si sa nu se constituie intr-un alt mod in care parintii vor sa se impuna in fata copilului. Mami si tati ar trebui sa evite replicile de genul: "Faci ca mine, pentru ca altfel nu te mai uiti la televizor!" sau "Du-te la tine in camera si fa-ti curat in jumatate de ora, ca, daca nu, te spun lui tata!". Negocierea nu presupune nici amenintari, nici o restrictionare, nici anularea libertatii copilului, ci trebuie sa ii demonstreze micului scolar ca beneficiaza de increderea parintilor si ca, de comun acord, se poate ajunge la o solutie. "Parintele, daca e un bun negociator, poate sa isi atinga scopul, astfel incat copilul sa se simta lasat liber si in acelasi timp sa simta nevoia sa ii multumeasca pe mami si pe tati, aranjandu-si lucrurile in camera", spune specialistul. Un exemplu de negociere ar fi: "Cu cat iti faci mai repede ordine in camera, cu atat vei avea mai mult timp la dispozitie pentru tine" sau "Daca reusesti sa termini intr-o jumatate de ora-o ora ce ai de facut la tine in camera, atunci poate reusim sa mergem impreuna in parc sau facem impreuna lectiile". In acest mod, parintii il invata pe copil care sunt beneficiile pe care le poate obtine daca respecta regulile de curatenie si ordine.

CONSECINTE. Adultul dezordonat a fost un copil in cazul caruia fie s-a gasit cineva in permanenta care sa stranga: "Lasa, mama, ca fac eu, tu du-te si invata!", fie, la extrema cealalta, un copil care a avut de-a face cu impunerea parintilor si cu restrictii permanente: "Fa-ti ordine, ca altfel nu mai mananci prajituri!". "In situatia in care copilul a fost terorizat cu o ordine excesiva, atunci cand creste isi permite sa fie cel mai dezordonat om din lume. Acelasi lucru se intampla si in cazul persoanelor care in viata de scolari nu au simtit niciodata nevoia sa faca ceva, pentru ca s-a gasit mereu cine sa le puna ordine in lucruri", subliniaza psihologul.

ADOLESCENTI. De la varsta de 11-12 ani, copilul incepe sa simta implicarea parintilor in aranjarea lucrurilor din camera ca pe o invadare a spatiului intim. "In masura in care in familie exista o camera alocata copilului, atunci parintii trebuie sa stie ca acea camera reprezinta spatiul lui intim. Este spatiul in care el se dezvolta, creste, evolueaza, se organizeaza si pe care el se sprijina pana la un anumit punct. Acolo se retrage de cate ori simte nevoia, acolo viseaza, acolo isi construieste propria lume, acolo sunt lucruri care apartin realitatii lui interioare: notite, biletele, jurnale, obiecte cu diferite semnificatii", arata specialistul nostru.

SEMN. In ceea ce priveste copiii dezordonatI, exista ideea preconceputa conform careia daca micutul are camera vraiste, acesta ar fi un prim semn ca micul scolar are probleme la nivel psihic sau emotional. Psihologul Stefania Nita spune ca: "O dezordine exterioara nu este un indicator cum ca ar fi ceva in dezordine in interiorul copilului. Problemele ar putea sa apara insa atunci cand obiectele din camera copilului se aduna vrafuri-vrafuri si sunt lasate asa la nesfarsit".

MODEL. Parintii au un anumit model de ordine. Iar acest model poate sa fie diferit de cel pe care si l-a creat sau pe care si-l doreste copilul. Important este ca baiatul sau fata sa-si formeze propriul stil, chiar daca ia putin din ideea parintilor despre ce inseamna ordinea. Este o greseala sa ii impunem copilului propriul model de ordine, pentru ca el este o persoana diferita, cu nevoile lui.