Mama în dialog cu pruncul

Îţi doreşti ca puiul tău să fie vesel, comunicativ şi curajos? Tot ce ai de făcut este să vorbeşti cu el chiar înainte de a veni pe lume, să îi pui muzică, să îi alini suferinţa cînd plînge, să petreci cît mai mult timp cu el şi să îl încurajezi pe măsură ce face o nouă cucerire în dezvoltarea sa. Stimularea vizuală, lingvistică şi motorie este cel mai de preţ dar pe care mama i-l poate oferi pruncului său încă de la naştere. 

Îţi doreşti ca puiul tău să fie vesel, comunicativ şi curajos? Tot ce ai de făcut este să vorbeşti cu el chiar înainte de a veni pe lume, să îi pui muzică, să îi alini suferinţa cînd plînge, să petreci cît mai mult timp cu el şi să îl încurajezi pe măsură ce face o nouă cucerire în dezvoltarea sa. Stimularea vizuală, lingvistică şi motorie este cel mai de preţ dar pe care mama i-l poate oferi pruncului său încă de la naştere.  

Zîmbeşte-i des 

Principalii stimuli externi la care nou-născutul reacţionează sînt mîngîierile şi vocea mamei. Pruncul este capabil să recunoască din prima lună vocea celei care i-a dat viaţă. De aceea, el se calmează mult mai repede auzind vocea mamei decît vocea tatălui sau a altei persoane. Dar asta nu înseamnă că tatăl nu se poate implica în comunicarea cu bebeluşul din primele zile de la naştere. Important este ca amîndoi părinţii să-i vorbească pruncului pe un ton blînd, clar, dar şi vesel. Ei vor observa că, din a treia lună, copilaşul va răspunde prin zîmbete, mişcări ale corpului şi chiar sunete nearticulate. Pe măsură ce creşte, poate "să participe" la discuţii, pe care bineînţeles nu le înţelege, dar este foarte important "să i se dea cuvîntul".  

"Cu cît îi vei zîmbi şi îi vei vorbi mai mult, cu atît copilul se va simţi mai iubit şi îţi va răspunde cu mai multe zîmbete şi gîngureli. Ai grijă ca din tonul vocii să reiasă dorinţa de comunicare cu el. Priveşte copilul în ochi cînd îi vorbeşti, acordă-i întreaga atenţie. În felul acesta se va simţi important şi încurajat", recomandă psihologul Oana-Maria Udrea de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu". Comunicarea cu părinţii este principalul mod prin care copilul descoperă lumea. Nu degeaba primele cuvinte pe care puiul de om le rosteşte sînt numele celor mai importante persoane pentru el: mama şi tata.  

Alină-i plînsul

Ideea că bebeluşul poate fi lăsat să plîngă pentru a nu-l învăţa răsfăţat este depăşită. Cînd se pune pe plîns, orice copil are motive întemeiate, nu o face doar ca să-şi exaspereze părinţii. Pînă la învăţarea limbajului, plînsul este folosit pentru a-şi exprima nevoile. Chiar şi un copilaş sănătos poate plînge foarte mult din diverse motive. Cînd îi este foame plînge domol, se foieşte, îşi suge degeţelele. Bebe protestează dacă este îmbrăcat necorespunzător sau dacă trebuie schimbat scutecul. Oboseala, lipsa somnului, zgomotul, vizitele prea dese sînt alte motive de plîns. Colicile, durerile provoacă un plîns agitat, cu ţipete ascuţite. Dar există şi bebeluşi care plîng atunci cînd au nevoie să se simtă în siguranţă, să simtă atingerea mamei sau a tatălui.  

În opinia psihologului Oana-Maria Udrea, indiferent de motivele plînsului, este bine să răspunzi nevoii copilului, să îl iei în braţe, să îl mîngîi şi să îi alini suferinţa. Asta nu înseamnă că îl răsfeţi, ci că îi oferi protecţie, dragoste şi siguranţă.  

Jucaţi-vă împreună

Pentru părinţii din zilele noastre este din ce în ce mai greu să petreacă timpul necesar cu copiii lor. În aceste condiţii, important este ca orice moment acordat copilului să fie de calitate. Dacă ai la dispoziţie o singură oră, aceasta trebuie să o dedici în totalitate copilului. Jucaţi-vă împreună fără să răspunzi la telefon sau să îl laşi în bucătărie în timp ce tu pregăteşti masa. "Prezenţa mamei sau a tatălui la ora de joacă îi creează copilului sentimentul de mulţumire că împarte cea mai importantă activitate a sa – jocul – cu persoanele care îl iubesc", arată specialistul nostru.  

Răsfoiţi împreună o carte, mai ales înainte de somnul de după-amiază sau seară. Nu uita că de la 7-8 luni poţi aduce în atenţia copilului cartea cu poze. Îşi va îmbogăţi vocabularul dacă numiţi împreună imaginile şi va învăţa să se concentreze. Dar cărţile cu animale îi entuziasmează cel mai mult pe copii.  

Prin joc şi prin rîs, copilul va învăţa o mulţime de lucruri, îşi va forma spiritul de observaţie, gîndirea şi imaginaţia. Curiozitatea copilului este inepuizabilă. Jucăriile de diverse forme şi din diverse materiale îi vor capta interesul şi îi vor dezvolta motricitatea. "Nu pedepsiţi copilul dacă are tendinţa de a distruge jucăriile. Aceasta exprimă deseori spiritul său de cercetare. Copilul este foarte dornic să afle din ce sînt făcute obiectele pe care le manipulează. Jucăriile de construit şi de asamblat (cuburi, lego) pot satisface această curiozitate justificată a copilului", sugerează psihologul Oana-Maria Udrea.  

Oferă-i încredere

Copilul se simte protejat de părinţi atunci cînd este încurajat, lăudat, privit cu tandreţe şi îngrijit. Să nu crezi că îl vei transforma în domnul Goe oferindu-i toate acestea. Răsfăţul apare cînd copilul primeşte lucruri de care nu are nevoie. Pe cînd încurajarea, tandreţea şi comunicarea sînt nevoi de bază în dezvoltarea armonioasă a copilului. Cînd rîd împreună, cînd părinţii îi arată celui mic că sînt mîndri de reuşitele lui, cînd sînt gata întotdeauna să îl ajute, copilul capătă încredere în el şi în cei care i-au dat viaţă.


ÎN BRAŢE. În primele luni de viaţă, luatul în braţe, legănatul şi alintările sînt moduri de comunicare cu pruncul. Mîngîierile, mai ales direct pe piele, îi oferă siguranţă, îi transmit micuţului dragostea şi tandreţea părinţilor şi îl fac fericit. Bebeluşul trebuie luat în braţe cu mişcări blînde, rostind cuvinte liniştitoare, pentru că altfel se sperie agitîndu-se şi mai tare. Legănat uşor în braţe, pruncul uită de disconfort, de tensiune sau de frică.  


VOCE. Tonalitatea cu care îi vorbeşti copilului contează foarte mult în comunicare. Vocea blîndă, veselă, clară transmite nu numai informaţii, ci şi sentimente: dragoste, grijă, încredere etc. Poţi folosi un ton ferm atunci cînd îi spui copilului o regulă. Este bine să îi explici de ce îi soliciţi lucrul respectiv şi ce are voie să facă, mai degrabă decît ce nu are voie să facă.


MUZICĂ. Cînd vorbele nu mai reuşesc să îl calmeze pe cel mic, pune-i o melodie lentă sau cîntă-i chiar tu un cîntec. Muzica îl ajută să se linişteas­că, bebeluşul preferînd sunetele armonioase. Sunetele pu­ternice pot să îl sperie, să-l facă să tresară sau să-şi mişte mîinile şi picioarele, în timp ce tonurile scăzute îl relaxează şi îl ajută să adoarmă.