Pruncul meu râde cu poftă!

Un prunc sociabil, vesel, sănătos, sigur pe el... Dacă vreţi ca pruncul să fie luminos şi bucuros, râdeţi împreună cu el, le recomandă părinţilor psihologul Marcela Căuşneanu de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Marie Curie" din Bucureşti.


LA 2 LUNI: SURÂSUL
Până la 2 luni, ceea ce unele mame cred că este un surâs este, de fapt, un rictus cauzat de crampe. Abia după primele 8 săptămâni de viaţă, bebeluşul începe să comunice cu mama lui printr-un surâs, un crâmpei de zâmbet. De altfel, abia acum apar primele zâmbe­te. Sugarul priveşte mai atent o persoană decât un obiect colorat. "Când pruncul recunoaşte chipul mamei, el confirmă acest lucru printr-un zâmbet. Este perioada când bebeluşul reacţionează la orice stimul exterior (glasul şi mimica mamei sau ale celor din jur). De aceea, părinţii ar trebui să îşi nuanţeze gesturile, alegându-şi cu grijă comportamentul.

În scurt timp, părinţii vor observa că bebeluşul este capabil să transmită, prin intermediul zâmbetului, o serie de mesaje. "Pruncul va zâmbi diferit mamei, în funcţie de starea acesteia. De aceea, ambii părinţii, mai ales mama, care este mai mult timp cu pruncul, trebuie să se prezinte în faţa acestuia calmi, bucuroşi, echilibraţi, disponibili să-i satisfacă poftele. Dacă vreţi ca pruncul să râdă, atunci părinţii trebuie să râdă primii", spune psihologul Marcela Căuşneanu. Pe de altă parte, părinţii trebuie să se pună de acord asupra modului de a reacţiona în unele situaţii. "Este greşit ca mama sau tatăl să se manifeste diferit dacă bebeluşul a udat scutecul sau dacă a scăpat ceva din mâini. Pruncul va fi bulversat, dacă în aceste situaţii mama îl ceartă şi tata îl ia în braţe şi-l sărută. Tot la această vârstă, părinţii îşi pot pune pe mână diverse esenţe care vor fi percepute de bebeluşi. Apoi, vor mişca mâna în dreptul nasului copiilor. Metoda este potrivită, deoarece dezvoltă simţul mirosului şi îi creează bună dispoziţie.    


LA 3 LUNI: ZÂMBETUL SE TRANSFORMĂ ÎN RÂS
Acum, micuţul îşi descoperă mâinile, le ridică deasupra capului. Poate să apuce degetul mamei sau un obiect din câmpul lui vizual. La această vârstă, bebeluşul are jucării care-l distrează. Copilul are tendinţa de a muşca sau de a scăpa jucăria. "Nu faceţi greşeala să vă imaginaţi că micuţul dă drumul voluntar jucăriilor din amuzament." Acum, zâmbetul se transformă în râs. Pentru a-i păstra această stare, părinţii trebuie să apeleze la o serie de tertipuri. "Poezii cu intonaţie veselă, grimase haioase. Acestea vor menţine zâmbetul, care treptat se va transforma într-o cascadă de râs." Alte metode prin care copiii pot fi încurajaţi să râdă sunt: ciupitul, legănatul pe genunchi, imitarea unui animal imaginar care urcă şi coboară pe corpul copilului, imitarea unor zgomote etc.De ce ar trebui să faceţi copilul să râdă? Pentru că toate aceste trăiri pozitive, foarte benefice pentru el, fac parte din dezvoltarea lui afectivă.


LA 4 LUNI: RÂSUL ŞI CÂNTECUL
Auzul se dezvoltă din ce în ce mai bine. Sugarul devine atent la zgomote şi începe să le deosebească, manifestându-şi preferinţa pentru unele dintre ele: cântece, sunetele unor instrumente, vocea mamei. Pruncul simte că sunetele pe care le emite chiar el sunt diferite. De fapt, el se joacă scoţând diverse sunete pe care le asociază cu râsul. Un bebeluş bine dispus zâmbeşte când i se vorbeşte, gângureşte, chiuie spontan, mai ales când îşi recunoaşte mama. Dacă i se vorbeşte şi este mângâiat, scoate sunete asemănătoare râsului. Priveşte, urmăreşte şi fixează feţele celor care râd prietenos. Râde zgomotos când este gâdilat, când este recompensat. De asemenea, pruncul este capabil să fixeze cu privirea obiecte şi să le urmărească mişcând capul. Prin urmare, părinţii îi pot controla atenţia cu jucării colorate sau cu fascicole luminoase.


LA 6 LUNI: RÂSUL ŞI JOCUL
Este perioada în care micuţii reacţionează la jocuri mai complexe în care ar trebui implicaţi ambii părinţi. Acum, părinţii trebuie să încerce jocuri pe care cu două-trei săptămâni în urmă bebeluşul le-a respins. Părinţii învaţă să se joace o dată cu pruncii. Pentru aceasta, ei au nevoie doar de răbdare. Prime­le jocuri cu rezultate certe sunt cele de gen "cucu-bau". Părintele îşi ascunde faţa în spatele unei palme, a unei bucăţi de material, spre exemplu şi apoi apare în câmpul vizual al pruncului. Acesta este la început surprins, apoi îşi redescoperă părintele şi este deose­bit de încântat. Acest tip de joc este indicat până în jurul vârstei de 8 luni. Tot în această perioadă, micu­ţului îi place să facă baie într-o cadă în care plutesc jucării colorate, să spargă bulele de săpun. Atenţie, părinţii trebuie să-l supravegheze permanent, chiar dacă bebeluşul poate sta în funduleţ. Pruncul se amuză teribil dacă este pupat şi gâdilat, dacă în ca­mera lui zboară păsărele din plastic sau din hârtie, dacă i se interpretează roluri plăcute din poveşti.


LA 9-12 LUNI: HOHOTE DE RÂS ÎN FAMILIE
Mama şi copilul sunt acum un cuplu minunat, perfect, irepetabil. Se cunosc din ce în ce mai bine, îşi anticipează reacţiile. Pruncul ştie că orice lucru haios pe care îl face mama (îşi pune ceva pe cap, miaună sau face o grimasă) i se adresează şi îi creează o stare de confort. El se amuză şi râde de dragul mamei. De asemenea, bebeluşul a învăţat să arunce jucăriile şi o face conştient, cu scopul de a-şi amuza părinţii, de a-i implica într-un joc controlat de el. Pruncul este acum un mic rege. Conduce jocul şi îşi stăpâneşte părinţii. Micuţul rege a împlinit 1 an. El râde cu poftă, în hohote, dar cu discernământ şi se bucură alături de părinţi, fraţi, bunici.