Bronzul nu mai este la modă

SEMNAL ● S-au înmulţit cazurile de cancer de piele
Efectele nocive ale razelor ultraviolete au schimbat atitudinea oamenilor faţă de soare. Tot mai mulţi renunţă la bronzul ciocolatiu de frica îmbătrînirii pielii şi a cancerului cutanat.

SEMNAL ● S-au înmulţit cazurile de cancer de piele
Efectele nocive ale razelor ultraviolete au schimbat atitudinea oamenilor faţă de soare. Tot mai mulţi renunţă la bronzul ciocolatiu de frica îmbătrînirii pielii şi a cancerului cutanat.

Pielea albă şi imaculată, ideal de frumuseţe timp de secole, a revenit la modă anul acesta, notează cotidianul francez Le Figaro. De ce? Pentru că majoritatea oamenilor au înţeles că a sta la soare timp îndelungat echivalează cu riscul îmbătrînirii premature a pielii şi al cancerului cutanat.

Pînă nu demult, bronzul era sinonim cu frumuseţea, seducţia, aventura. A avea pielea ciocolatie tot timpul anului era semnul unui statut social de invidiat. Însă în ultimii ani, o dată cu accentuarea semnalelor medicilor privind creşterea cazurilor de cancer de piele, bronzul nu mai este în tendinţe. De la simple insolaţii, arsuri, atacuri de căldură pînă la îmbătrînirea pielii şi dublarea numărului de cancere cutanate la fiecare 10 ani, toate acestea au început să sperie oamenii. Ne-am dat seama că soarele ne este prieten numai dacă ştim să ne ferim de efectele sale nocive.

PREVENIRE. Pentru prevenirea arsurilor şi a melanomului avem la îndemînă trei reguli esenţiale: folosirea cremelor de protecţie solară atît la plajă, cît şi pe stradă, expunerea moderată la soare – numai pînă la ora 11:00 şi după ora 17:00, consultarea dermatologului o dată pe an. Cei cu pielea deschisă vor folosi creme cu factor de protecţie mare (peste 30).

Soarele, de-a lungul istoriei

Razele solare au fost folosite din Antichitate ca remedii împotriva bolilor. Băile romane erau prevăzute cu o încăpere specială, numită solarium, utilizată pentru băi de soare. Potrivit scrierilor lui Cicero, medicul Oribasio recomanda băile de soare în artrită şi obezitate. Hipocrat, părintele medicinei, descrie beneficiile curei heliomarine. În lumea arabă, Avicen susţinea aceeaşi teorie, însă el a atras atenţia pentru prima dată asupra expunerii excesive la soare. Din Evul Mediu pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, băile de soare erau total contraindicate. Pielea albă era apanajul aristocraţiei şi reprezenta un semn al divinităţii. Pielea bronzată era caracteristică săracilor, care erau obligaţi să muncească în aer liber. Din secolul al XIX-lea, razele solare au fost reabilitate, bolnavii de tuberculoză fiind trataţi cu băi de soare.