Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vederea, imaginea lumii exterioare, ne este la fel de familiară, de naturală ca şi respiraţia sau bătăile propriei inimi. Totuşi, există numeroşi bolnavi pentru care universul este mai restrâns, mai neclar, mai întunecat.
Deseori, ei sesizează aceste defecte şi le semnalează medicului. Alteori însă, din lipsă de timp, de mijloace sau de minime informaţii sanitare, aceştia le ignoră, ajungând uneori la deficienţe mari de vedere, care le afectează nu numai sănătatea, dar şi viaţa socială şi profesională.
Scotomul reprezintă o zonă de dispariţie a vederii, pe o porţiune a câmpului vizual. Practic, imaginea pe care o percepem e incompletă. Acesta poate fi situat central - scotom central - aşa cum se întâmplă în degenerescenţa maculară sau în neuropatia sau atrofia nervului optic. Macula este zona centrală a retinei, unde se formează cea mai clară imagine. Din cauze încă incomplet elucidate, acesta se deteriorează.
Procesul este legat de îmbătrânire, fiind mai frecvent după 60 de ani. Se însoţeşte de necesitatea unei mai bune iluminări la citit sau lucru şi adaptare dificilă la lumină scăzută. Textul scris devine neclar, distorsionat, şters. Pierderea vederii în zona periferică a câmpului vizual se întâlneşte cel mai des în glaucom şi retinită pigmentară (o afecţiune degenerativă a retinei de cauză genetică). Glaucomul este o maladie gravă, care, netratată, poate duce la pierderea vederii, cauzată de o creştere a tensiunii intraoculare, ce distruge fibrele nervului optic, începând cu cele marginale.
În glaucom se vede centrul imaginii, chiar dacă, de obicei mai puţin clar, dar nu se percepe periferia acesteia, dând un aşa-zis efect de tub. În retinopatia diabetică se produc hemoragii ale vaselor retiniene, având drept consecinţă distrugerea unor porţiuni din retină, care se traduce prin pete întunecate în diferite zone din câmpul vizual. În unele afecţiuni ale nervului optic sau vaselor retiniene se poate observa dispariţia unei jumătăţi (superioară sau inferioară) a câmpului vizual, iar în unele formaţiuni intracraniene se produce dispariţia câmpului vizual lateral la ambii ochi.
Înceţoşarea vederii apare în diferite tulburări de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism) sau în cataractă. În miopie, obiectele aflate la distanţă sunt percepute neclar, iar în hipermetropie, cele aflate mai aproape, defectul putând fi corectat cu lentile potrivite. Cataracta constă în formarea unei opacităţi la nivelul cristalinului, care împiedică trecerea luminii.
Percepţia neclară se instalează treptat, impunând o lumină mai puternică la lucru, însoţindu-se de vedere mai slabă pe timpul nopţii şi apariţia unor halouri în jurul luminii.
Uneori, în câmpul vizual apar puncte mobile. Ele pot fi câteodată lipsite de semnificaţie, dar alteori pot reprezenta o inflamaţie sau hemoragie în vitros (masa gelatinoasă aflată în mijlocul ochiului) sau, mai grav, pot prevesti o dezlipire de retină. Există persoane care nu pot distinge culorile, uneori fără să realizeze asta. Afecţiunea poate fi genetică, interesând culorile roşu şi verde, sau câştigată (apare în glaucom sau în afecţiuni ale nervului optic), când e afectată percepţia pentru albastru şi galben.
