Cînd cresc şi cînd scad dioptriile

Multe vorbe brambura circulă prin telefonul fără fir în rîndul populaţiei. Cele mai periculoase sînt însă vorbele dovedite bazaconii, care se referă la diagnostice şi tratamente.

Multe vorbe brambura circulă prin telefonul fără fir în rîndul populaţiei. Cele mai periculoase sînt însă vorbele dovedite bazaconii, care se referă la diagnostice şi tratamente. Că numeroşi vecini, cumetri sau ţuţeri de pe stradă se oferă imediat să te sfătuiască ce plante să pui la fiert, ce pilule să înghiţi, cînd să te operezi şi cînd nu. Medicina aceasta făcută lăutăreşte, după ureche, este foarte periculoasă, fiindcă riscă să-l deturneze pe suferind de la calea firească a consultaţiei într-un spital sau într-un cabinet medical. Multe fraze fără acoperire umblă şi legate de ochi. Se pune întrebarea: cînd cresc sau cînd scad dioptriile? Cele mai potrivite explicaţii le dă prof. dr Monica Pop, directorul general al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice.

Copiii

Începem prin a prezenta unele lucruri ce par ciudate, dar care sînt fireşti. Astfel, dacă unui copil de 3-4 ani i se găseşte la un control oftalmologic necesarul de dioptrie +1, situaţia este rea, iar dacă i se descoperă dioptria +4, starea e bună. Pare şocant, dar aşa sînt lucrurile fireşti, fiindcă toţi copiii, dar absolut toţi copiii normali sînt hipermetropi, au cam +4 dioptrii, iar aceste dioptrii cu plus scad treptat pînă la şcoală. Aşa se prezintă ochiul normal la toţi copiii. Revenind la situaţia exemplificată mai sus, cînd unui copil i se găseşte +1, şi nu +4, e semn că el va face miopie. Şi dacă miopia începe de la o vîrstă foarte mică e un semn rău, înseamnă că miopia va creşte de-a lungul vieţii. Şi acum un adevăr ştiinţific ce nu este contrazis prin nimic: nici o metodă nu poate opri creşterea miopiei, nimic, chiar nimic, nici un tratament, nici o picătură, nici o operaţie nu pot frîna creşterea miopiei. Nu dau rezultate nici acele sfaturi de a da copiilor morcovi sau exces de alimente cu vitamina C, toate acestea nu au nici o influenţă.

Intervenţii chirurgicale

Şi un alt adevăr: dacă se încearcă operaţii de reducere a miopiei, aceste intervenţii chirurgicale nu înseamnă că stagnează creşterea miopiei. Tocmai de aceea, intervenţiile chirurgicale pentru reducerea miopiei se fac după vîrsta de 18-20 de ani şi după o perioadă în care s-a constatat că nu mai cresc dioptriile cu minus, deci miopia s-a stabilizat. E de menţionat că operaţiile de reducere a miopiei vizează ca omul să nu mai poarte ochelari, dar vederea nu-i va fi mai bună decît atunci cînd purta ochelari, după intervenţie el va vedea la fel de bine ca şi cînd ar purta ochelari. De altfel, operaţiile de reducere a miopiei se fac prin subţierea corneei, ea fiind "şlefuită". Tocmai din cauza acestei şlefuiri a corneei pot fi făcute doar două-trei operaţii de reducere a miopiei, fiindcă această cornee nu poate fi subţiată prea mult. Miopia creşte în perioada adolescenţei, mai concret la pubertate, creşterea dioptriilor cu minus făcîndu-se în paralel cu creşterea organismului. Este vorba de miopia mică, aproximativ –3, denumită miopie şcolară. Miopia forte creşte toată viaţa, dar, după o anumită vîrstă, creşterea dioptriilor cu minus se face încet. Miopia gravă creează leziuni pe fundul de ochi şi există riscul de dezlipire de retină.

Falsa miopie

Mai există şi o falsă miopie, acea miopie cu care debutează cataracta. De exemplu, cînd un om purta ochelari de miopie –5 la 50-70 de ani şi deodată constată că i-a crescut miopia la –7. De vină este cataracta, care debutează cu o miopie, denumită miopie cristaliniană, din cauza cristalinului care devine opac pe fondul cataractei. De aceea, cînd cineva la 60 de ani spune că i-a apărut o miopie, să ştie că acea miopie este debutul de cataractă. Revenind la operaţiile de reducere a miopiei, să se ştie că ele pot fi făcute numai dacă structura corneei pacientului permite intervenţia. Şi reamintim că operaţia se poate face dacă miopia n-a mai crescut de doi ani, iar pacientul are peste 18-20 de ani.

Discutînd despre lentilele cu plus, trebuie arătat că necesitatea purtării ochelarilor de aproape după 40 de ani este ceva care se aplică tuturor oamenilor. Această prezbiopie după 40 de ani, cînd sînt necesari ochelari cu plus, este precum albirea părului. Ochelarii cu plus care nu se încadrează în clasa prezbiopiei de vîrstă se numesc ochelari de hipermetropie. Am arătat la începutul acestor rînduri că toţi copiii, dar absolut toţi se nasc hipermetropi, cu +4 şi aceste dioptrii cu plus dispar la 7 ani.

PREZBIOPIA. Necesitatea ochelarilor cu plus după 40 de ani, prin înaintarea în vîrstă – prezbiopia – începe cam cu plus 2,5. Este cazul unei persoane normale, care n-are nici un viciu de refracţie, de fapt. Prin înaintarea în ani, după 40 de ani, prezbiopia aceasta creşte cam la plus 4. După un an de la controlul oftalmologic efectuat la 40 de ani, omul trebuie să vină la un nou examen oftalmologic şi i se măreşte dioptria cu +0,5. La hipermetrop, deci la cel cu viciu de refracţie de a nu vedea bine de aproape, hipermetropia nu prea mai creşte după 7 ani, de exemplu se stabilizează la plus 4.

VÎRSTA. Bineînţeles că la 40 de ani hipermetropul capătă şi el prezbiopia de vîrstă şi atunci, la 40 de ani, la acel +4 din exemplu se adaugă dioptriile cu plus pricinuite de vîrstă. La cel cu hipermetropie ca viciu de refracţie, prezbiopia ca dioptrii aduse de vîrstă se instalează mai devreme de 40 de ani, la circa 38 de ani.

CATARACTĂ. Hipermetropia forte e extrem de rară. E rar ca un om să aibă +6, +7 dioptrii. Singura situaţie cînd scad dioptriile cu plus e la pacientul care face cataractă. Şi asta se întîmplă fiindcă acea cataractă debutează cu o miopie. Firesc, din dioptriile cu plus se scad dioptriile cu minus aduse de cataractă, deci hipermetropia, adică dioptriile ochelarilor cu plus se micşorează. E clasic exemplul bunicii care deodată, la peste 70 de ani, vede fără ochelari să bage aţa în ac. Nu e o veste bună, ci o veste rea, fiindcă i-au scăzut dioptriile cu  plus chiar pînă la zero, fiindcă a debutat cataracta cu o miopie falsă, cu o miopie corneană.