Creierul, sediul credinţei în Dumnezeu

Studiu  •  Comportamentul religios este propriu omului.
În revista americană Proceedings of the National Academy of Sciences de la 9 martie, un grup de cercetători americani dovedeşte că a localizat o zonă a creierului care controlează credinţa în Dumnezeu. 

Credinţa în Dumnezeu este puternic ancorată în creierul nostru. Omul este programat să experimenteze această credinţă. Sunt concluzii la care a ajuns profesorul Jordan Grafman de la National Institute of Neurological Disorders and Stroke Bethesda, în apropiere de Washington. Specialistul spune că credinţa şi comportamentul religios sunt trăsături proprii omului, regăsite în toate culturile şi care nu au corespondent în regnul animal. Rezultatele investigaţiilor demonstrează că elementele specifice credinţei sunt legate de circuite ale creierului. Oamenii de ştiinţă care au cercetat aşa-numitul "duh al credinţei", bănuit că ar guverna credinţa, cred că nu este vorba despre o nouă zonă care s-ar alătura altora, ci despre faptul că creierul prin el formează fundamentul biologic al credinţei. Ei consideră că creierul ar fi evoluat, devenind astfel mai sensibil la toate formele de religie care sporesc şansele de supravieţuire. Ceea ce ar explica de ce credinţa în Dumnezeu şi în supranatural este prezentă în toată istoria omului. Comunitatea oamenilor de ştiinţă, filozofii şi teologii au opinii diferite privitoare la originea credinţei. Pentru unii, credinţa ar fi de origine biologică, pentru alţii, culturală. Teoreticienii evoluţionişti pretind că selecţia naturală darwiniană ar fi acţionat şi în acest caz. Astfel, indivizii care au credinţă au şi şanse mai mari de supravieţuire, comparativ cu semenii lor fără de credinţă. De asemenea, sunt şi dintre cei care aduc probe potrivit cărora credinţa este o manifestare biologică, ce determină creierul omului să fie un organ uimitor atât prin perfecţiune, cât şi prin capacitatea de adaptare.