Nedepistată şi netratată în timp util, dezlipirea de retină poate duce la pierderea vederii, motiv pentru care este considerată o afecţiune oculară gravă. Asistent universitar dr Florentina Grigoriu, medic primar oftalmolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, ne explică această problemă oculară.
Nedepistată şi netratată în timp util, dezlipirea de retină poate duce la pierderea vederii, motiv pentru care este considerată o afecţiune oculară gravă. Asistent universitar dr Florentina Grigoriu, medic primar oftalmolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, ne explică această problemă oculară. “Retina, membrana globului ocular pe care se formează imaginea vizuală, este o structură nervoasă importantă şi foarte sensibilă. Dezlipirea de retină apare atunci cînd cele două straturi care formează retina se separă”, explică specialistul. Boala afectează de obicei un singur ochi, dar uneori poate apărea la ambii.
Rupturi retiniene
Există două forme ale acestei afecţiuni oculare. Cea primitivă sau idiopatică este mai frecventă şi se manifestă prin una sau mai multe rupturi retiniene, asemeni unui material sfîşiat. Prin aceste rupturi se infiltrează un lichid, care rămîne între cele două straturi ale retinei, separîndu-le. În cele mai multe cazuri, cauza rupturilor este îmbătrînirea retinei, care se produce după vîrsta de 50-60 de ani. Există însă şi persoane care au o predispoziţie la această boală oculară: miopii, la care ochiul este mai fragil, şi persoanele operate de cataractă. Hipertensivii au şi ei un risc crescut de a dezvolta această afecţiune oculară.
Dezlipirea de retină secundară este consecinţa unor afecţiuni oculare. O tumoare oculară, de exemplu, poate împinge retina pînă cînd va provoca dezlipirea ei. Traumatismele şi inflamaţiile oculare sînt alte cauze ale afecţiunii oculare.
Bolnavul cu dezlipire de retină vede mai multe puncte negre ca nişte muşte sau/şi puncte luminoase ca nişte fulgere. Cînd boala avansează, o “perdea” peste ochi împiedică vederea într-un anumit cîmp vizual. “Dezlipirea apare mai frecvent în zona superioară a retinei şi în cele mai grave cazuri poate cuprinde regiunea maculară aflată în centrul retinei. În acest caz, bolnavul nu mai vede deloc.
Intervenţie chirurgicală
Tratamentul acestei afecţiuni este numai chirurgical şi urmăreşte blocarea rupturilor şi refacerea retinei. “Chiar dacă prin operaţie reuşim să realipim retina, ea îşi poate pierde funcţia, mai ales dacă afecţiunea nu a fost diagnosticată la timp sau există complicaţii de tipul miopiei. Ne este foarte greu să explicăm unui bolnav că operaţia a reuşit pentru că retina s-a alipit, dar el nu vede pentru că funcţia s-a pierdut”, ne spune dr Florentina Grigoriu. În asemenea cazuri, bolnavul fie rămîne cu o parte a cîmpului vizual absentă, fie îşi pierde vederea la ochiul respectiv, mai ales dacă este afectată şi macula.
DEOSEBIRI. “Nu trebuie să intrăm în panică dacă uneori vedem musculiţe, fiindcă nu întotdeauna ascund o dezlipire de retină. În mod normal, avem diverse opacităţi în structurile transparente ale ochiului în anumite condiţii: lumina puternică sau cînd privim zăpada sau un perete alb. În cazul dezlipirii de retină, musculiţele se agravează şi sînt permanente, nu dispar de la o zi la alta”, atrage atenţia dr Florentina Grigoriu.
COMPLICAŢII. Cu cît dezlipirea de retină este mai veche, mai întinsă şi cu cît există mai multe rupturi retiniene, cu atît recuperarea este mai dificilă, uneori imposibilă. Riscul pierderii parţiale sau totale a vederii este la fel de mare în cazul în care pacientul cu dezlipire suferă de miopie sau are o operaţie de cataractă, atrage atenţia dr Florentina Grigoriu.