Dezordini In urinare

In articolul precedent, profesorul Costica Ion, seful Clinicii de nefrologie din Spitalul Universitar, a explicat o parte din tulburarile de urinare: cand apare urinarea prea deasa si cand urinatul e dificil.

Alte doua situatii anormale care apar in procesul de urinare sunt evacuarea incompleta a urinii si incontinenta urinara. In mod normal, dupa urinare, in vezica mai raman cam 30 de centimetri cubi de urina. Orice cantitate ramasa ca reziduu vezical ce depaseste acesti 30 de centimetri cubi inseamna retentie urinara. In retentia severa, in vezica raman 300 de centimetri cubi, cat e capacitatea ei, sau chiar 350 cand vezica s-a dilatat, acestea reprezinta situatia grava cand vezica e in prag de a nu se mai contracta deloc. In retentia acuta completa, omul are senzatia de urinare, dar nu evacueaza nimic, vezica se dilata si apar dureri insuportabile. Medicii sunt siliti sa intervina abrupt, introducand o sonda prin care se da drumul la urina sau facand o punctie in regiunea pubiana. Unele medicamente pot provoca aceasta retentie de urina, in special medicamentele antispastice care au astfel de efecte secundare. In incontinenta urinara, suferindul pierde total sau partial controlul asupra urinarii, care in mod normal este un act voluntar. Unele boli neurologice pot conduce la incontinenta de urina, muschii de la gatul uretrei isi pierd capacitatea de a rezista presiunii cantitatii de urina.

Dupa nastere, unele femei raman cu o ruptura de perineu si pierd urina, la inceput, cand ridica greutati, tusesc sau stranuta, iar apoi pierd urina tot timpul. Si unele leziuni anatomice din nastere sau leziunile de dupa operatii gen scoaterea unui adenom de prostata pot modifica zona sfincterului, astfel ca omul pierde controlul asupra actului urinar. Alti copii sau chiar adolescenti sufera de enurezis nocturn, fac pipi in pat. Controlul asupra urinarii se dobandeste pana la varsta de maximum 2 ani si jumatate. Cei care continua sa urineze in pat dupa aceasta varsta sufera de enurezis nocturn. De vina sunt fie niste anomalii anatomice, fie copilul sufera de tulburari psihice.