Li se întîmplă unora un adevărat blestem cînd se trezesc cu jumătate din figură paralizată, încît devin sluţi, neputînd să aibă mimică în jumătate de faţă.
Li se întîmplă unora un adevărat blestem cînd se trezesc cu jumătate din figură paralizată, încît devin sluţi, neputînd să aibă mimică în jumătate de faţă. Această jumătate de figură paralizată se numeşte în neurologie paralizie facială periferică. Jumătate din figură parcă e împietrită, nu se mişcă nici un muşchi, omul nu mai are mimică pe jumătate de faţă, în timp de pe cealaltă i se întipăresc toate trăirile, toate expresivităţile. Asimetria aceasta îi urîţeşte şi mai mult pe cei cu paralizie facială. Unii dau vina pe curent atunci cînd le devine imobilă jumătate din faţă. Acad. prof. dr Constantin Popa, şeful neurologiei româneşti, explică paralizia facială periferică. Paralizia facială periferică este provocată de un factor viral, adică de un virus, şi acţiunea acestui virus este favorizată de un alt factor din mediu, de regulă de o atmosferă rece. Aduce paralizia facială mai ales variaţiile de temperatură, cînd cald, cînd rece, şi de aceea este incriminat de populaţie curentul. Ventilaţia, aerul condiţionat, geamul deschis la maşină, toate acestea înlesnesc instalarea paraliziei pe nervul facial.