Infecţiile virale şi sarcina

Există numeroase infecţii (virale, microbiene, parazitare) care pot afecta mama şi, uneori, inclusiv fătul. Pericolul este cu atât mai mare cu cât, din cauza scăderii imunităţii şi a mijloacelor limitate de tratament (pentru evitarea afectării produsului de concepţie), gravidele pot face forme mai grave de boală.

În ceea ce priveşte infecţiile virale, unele nu au efect asupra fătului (virozele respiratorii comune, oreion, mononucleoza infecţioasă) pe când altele (rubeola, varicela, herpesul, infecţia cu cytomegalovirus, parvovirusul B19, unele entero-, coxsackie- sau adenovirusuri etc.) pot produce malformaţii sau infecţii congenitale grave.

Varicela este o boală extrem de contagioasă, astfel că, până la 20 de ani, de obicei 90% din populaţie devine imună. Totuşi, înainte de a hotârî o viitoare sarcină, dacă femeia nu este sigură că a avut această boală, este bine să facă un test imunologic. Dacă se descoperă că nu este imună, se recomandă vaccinarea, urmată obligatoriu de o perioadă de contracepţie de minimum trei luni.

Dacă gravida a fost expusă contagiunii sau dezvoltă simptomele bolii, nu trebuie să dispere, dar e important să se adreseze imediat medicului. Riscul de afectare fetală este relativ mic: 0,4-1,2% în primele 12 săptămâni de sarcină (când însă pericolul teratogen este mai mare) şi 2% până în a 20-a săptămână. După această perioadă, se consideră că fătul este în afară de pericol, excepţie făcând infecţia din săptămânile premergătoare naşterii, când peste 30% dintre nou-născuţi pot fi afectaţi, dezvoltând forme grave de boală.

Afectarea congenitală se manifestă prin: leziuni ale pielii, microcefalie, afectarea ochilor (cataractă, leziuni retiniene), paralizii şi lipsa dezvoltării complete a membrelor, afectarea sistemului nervos central.

În 3%-8% dintre infecţiile produse în primul trimestru are loc creşterea activităţii uterine şi avort spontan. Pentru mamă, perioada cea mai riscantă este în al doilea trimestru de sarcină, când, din cauza scăderii imunităţii, poate suferi complicaţii. Chiar dacă mama a făcut varicelă, este posibil, uneori, ca la o nouă expunere virală, să prezinte zona zoster, cu manifestări neplăcute pentru ea, dar din fericire total lipsite de pericol pentru făt.


Teste
Dacă gravida a fost expusă contactului cu un bolnav şi nu este sigură de situaţia sa epidemiologică, trebuie întâi testată. Dacă se confirmă lipsa anticorpilor şi gravida este în primele 20 săptămâni de sarcină, în 72-96 de ore de la expunere se poate administra profilactic imunoglobulina specifică VZIG sau extrase din plasma imună ZIP. După acest termen al sarcinii, ele sunt recomandate doar dacă sănătatea mamei o impune.

De asemenea, medicul infecţionist poate lua în considerare tratamentul antiviral cu Acyclovir. În continuare, sarcina va fi atent monitorizată prin examene ecografice pentru a depista afectarea fătului: scăderea lichidului amniotic, oprirea din creştere, microcefalie, lipsa de dezvoltare a membrelor.

Descoperim astfel că supravegherea sarcinii este importantă nu de la începutul, ci încă înainte de producerea ei şi că ea implică o atentă colaborare medicală interdisciplinară.