Institutul Cantacuzino îşi trage obloanele

Pentru cel puţin un an, Institutul Cantacuzino nu mai produce vaccinuri, deoarece Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras licenţa, din cauza expirării standardului de bune practici de fabricaţie (GMP - good ma­nufacturing practice). Directorul institutului exclude varianta "privatizării".

Institutul Cantacuzino, singurul producător de vaccinuri din ţara noastră, inclusiv gripale, nu mai deţine autorizaţie de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor. Radu Iordăchel, directorul Institutului Cantacuzino, precizează că printre produsele injectabile la care se renunţă temporar sunt vaccinurile antigripal, BCG, antirabic şi antitetanic. Deocamdată nu sunt motive de îngrijorare, deoarece "în reţea există vaccinuri fabricate, de calitate corespunzătoare, problema este ce se va întâmpla în continuare", spune directorul institutului. Concret: institutul îşi va trage obloanele pentru cel puţin un an, aproximativ 450 de salariaţi vor fi trecuţi în şomaj, iar unele vaccinuri importate.

Deasupra acestui institut de marcă al me­dicinii româneşti, încă din 2002, a plutit ameninţarea cu închiderea. Şi atunci, şi acum, din acelaşi motiv: nerespectarea criteriilor GMP. Astfel, în 2002 este aprobată Legea nr. 336, în care se stipulează că 1 ianuarie 2004 este termenul-limită până la care administraţiile societăţilor producătoare de medicamente şi seruri au obligaţia să îndepli­nească criteriile GMP.

Legea vizează în mod direct şi Institutul Cantacuzino. La vremea respectivă, directorul institutului, profesorul doctor Marian Neguţ, preciza pentru Jurnalul Naţional: Calculele estimative arată că pentru toate ariile GMP sunt necesare aproximativ 9,6 milioane de euro. Pentru salvarea institutului au fost adresate cereri de susţinere financiară către Ministerul Sănătăţii, Comisiile de sănătate ale Parlamentului, Guvern, Preşedinţie. Totuşi, încă de pe atunci se vorbea despre privatizarea institutului, o adevărată mină de aur. Astfel, ministrul Brânzan pregătea un parteneriat public-privat, întrucât "ar fi câteva oferte, unele din partea unor investitori din Israel şi din Egipt".


DEROGARE ŞI BANI
Cert este că nimeni nu a avut interes să aloce sumele necesare şi să folosească perioada de graţie pentru salvarea institutului, ci mai degrabă a fost lăsat premeditat să ajungă în situaţia de a i se suspenda producţia. Directorul Radu Iordăchel este de părere că "institutul nu s-ar putea privatiza deoarece, potrivit legii, are statut de unitate de cercetare-dezvoltare". O soluţie, evident de avarie, este derogarea de la exigenţele GMP pentru încă o perioadă şi, evident, alocarea banilor pentru intrarea în legalitate în privinţa producerii de vaccinuri. Ceea ce nu ar fi imposibil, atât timp cât producători de vaccinuri din Cehia, Bulga­ria funcţionează fără GMP. Problema este că nu sunt banii necesari, mult mai mulţi acum, în 2010, comparativ cu 2004. Pe de altă parte, este o problemă de sănătate publică: în condiţiile în care se stopează producţia de vaccin BCG (antituberculoză) şi în ţara noastră sunt aproximativ 25.000 de bolnavi de tuberculoză, adică o treime din numărul total din Uniunea Europeană; în condiţiile în care numai în Bucureşti, anual, 10.000 de persoane sunt muşcate de câinii vagabonzi şi au nevoie de vaccin antitetanic...