La braţ cu bătrâneţea în baston.

Multe se deterioreaza prin trecerea anilor. Pasii sunt mai grei, mai nesiguri, auzul se piperniceste, vederea bate prea aproape, dar nu mai face fata nici la cititul ziarelor. Pielea isi pierde din prospe­time, atarna uitand ca a fost o vreme cand era elastica si stralucea, iar parul de mult s-a intalnit cu albul. Insa ceva se intampla si poate duce la drame, si anu­me ca varstnicul pierde si echilibrul. Cand pe langa un batran trece in alergare un tanar grabit si abia il atinge, cel cu multi ani in spate nu isi revine in echi­libru si cade.

Multe sunt cauzele care isi dau nefericit mana pentru a-l face pe varstnic din ce in ce mai nesigur pe mersul lui, pe echilibrul lui. Tocmai de aceea batranii ar trebui sa-si amin­teasca de baston si sa nu vada in asta stigmatul neputintei. De altfel, bastonul era si un semn de distinctie, un semn de boierie, un semn de noblete. Iar un baston e in stare sa repare echilibrul tot mai precar al varstnicului. Dupa cum varstnicii nu trebuie sa se sfiasca in a cere sa mearga la bratul unui om mai tanar pentru ca in acest fel pasii lui vor fi mai siguri si nu va exista teama cazaturii.

Modificari
Ce se intampla prin trecerea anilor cu urechea, cu ochii, cu fibrele musculare ale varstnicului? In primul rand, se stie ca labirintul este un factor important in echilibrul omului, in recapatarea pozitiei de echilibru atunci cand a existat o cla­ti­nare, o aplecare prea curajoasa, cand ceva a stricat pozitia de echilibru.
Labirintul este o formatiune amin­tind de melc cu asemanarea realmente a unui labirint cu intortochetaturi. In acest labirint, se afla un lichid cu o anu­me vascozitate numit endolimfa. In aceas­ta limfa, in acest lichid, plutesc niste cristale, niste pietricele foarte-foar­te mici numite cotoliti. Cand omul se dezechilibreaza acesti cotoliti ating cres­tele labirintului si corpul isi recapata pozitia de echilibru.

In aceste creste exis­ta senzori care sting starea de dezechilibru. Dupa ce omul a trecut de varsta de 62-63 de ani, labirintul din urechea lui incepe sa imbatraneasca. Celulele cu cili, cu acele picioruse, din labirint imbatra­nesc, ele pierzandu-si din sensibilitatea care prin atingerea cristalelor da sen­zatia de dezechilibru. Acesti senzori, adica celulele sensibile, nu mai percep corect si repede modificarile din lichidul labirintului, adica din endolimfa. Dupa 60 de ani, se imputineaza celulele senzoriale, cele care sesizeaza starea de de­zechilibru si restabilesc pozitia de echilibru. Prin trecerea anilor, dispar si neuroni sensitivo-senzoriali din creier.

In afara acestor stricaciuni mai apare o de­te­riorare: prin trecerea anilor endolimfa, adica lichidul din labirint este de o calitate din ce in ce mai slaba. Cand imba­tra­neste, omul mai are o repercusiune in urechea medie, otolitii, acele cristale mici, 'pietricelele', nu mai sunt tari ca stanca si cristalele devin sfaramicioase si nu mai cad unde trebuie pe culmile din labirint. Ca atare, toate aceste stri­caciuni si deteriorari din urechea medie duc la instabilitatea varstnicului, la pierderea usoara a echilibrului si la restabilirea din ce in ce mai anevoioasa a pozitiei de echilibru.

Prof. dr. Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Stiinte Medicale, cel care a infiintat Clinica de ORL de la Spitalul 'Sf. Maria' din Bucuresti, spune ca echilibrul omului este dat de labirintul din urechea medie, de vedere si de reac­tia muschilor. Prin inaintarea in varsta, se imputineaza fibrele musculare de tip 2, respectiv cele de reactie rapida, asa ca muschii tot mai putini de tip 2 trimit semnale slabe in labirintul din ureche, atunci cand se pierde echilibrul. Ca atare cristalele (otolitii) din lichidul labirintului si senzorii nu mai trec iute in partea cealalta pentru a balansa corpul ce-si pierduse echilibrul. La cea mai mica atingere, la cea mai usoara imbrancire batranul cade.

Recomandari
Cu trecerea anilor, se pierde si sensibilitatea plantara, sensibilitatea din talpa care ajuta la echilibru. La varst­nici, s-a ingrosat si pielea talpii pi­cioarelor care impiedica pornirea unei informatii inca din talpa cu privire la pierderea pozitiei de echilibru. Batranul are pasul scurt si rar, fiindca nu mai are fibre rapide in muschi, si merge aplecat in fata de teama de a nu cadea. Batranul se fereste sa mearga in spatii deschise, prefera sa mearga in spatii inchise, stram­­te, sa foloseasca culoarul pentru a se sprijini de pereti. De aceea, batra­nu­lui ii e necesar un baston sau bratul ofe­rit de insotitorul mai tanar. Prin trece­rea anilor, slabeste si vederea, de aceea este necesar ca, periodic, varstnicul sa-si controleze acuitatea vizuala si sa poarte ochelari cu dioptriile corespun­zatoare. Dezavantajul pierderii echilibrului de catre varstnic nu trebuie sa-l duca la izolarea in casa, la teama de miscare.

Sfatul medicului
Profesorul Dorin Sarafoleanu spune ca labirintul urechii trebuie pus la treaba, ca sa nu imbatraneasca. De aceea, cand au existat boli de vertije, cum e boala Menier, trebuie sa se faca exercitii de recuperare a labirintului. Nu e bine sa fie folosite prea mult medicamente de linistire, caci ele lenevesc si urechea cealalta. Prin exercitii, trebuie sa fortam preluarea sarcinilor de catre la­birintul celalalt, neafectat de vertije. Trebuie facute exercitii de reeducare a labi­rintului: mersul pe un covor rulant, mersul de un anume fel intr-o camera speciala, prin miscari speciale. Trebuie antrenati muschii gatului, trebuie pusi la treaba muschii ochilor si, bineinteles, muschii corpului.