La ORL - Filozofia înghiţitului în sec

Oamenii de pe zebră cînd aud de înghiţit în sec, imediat se gîndesc la un om care admiră în vitrină nişte savarine înfoiate cu "dantele" de frişcă pe care nu le cumpără, dar rămîne cu înghiţitul în sec, cu pofta netransformată în plăcerea mestecatului. Dar oamenii de pe zebră trebuie să ştie că înghiţitul în sec poate fi şi folositor, pentru că aşa îţi desfunzi urechile.

Oamenii de pe zebră cînd aud de înghiţit în sec, imediat se gîndesc la un om care admiră în vitrină nişte savarine înfoiate cu "dantele" de frişcă pe care nu le cumpără, dar rămîne cu înghiţitul în sec, cu pofta netransformată în plăcerea mestecatului. Dar oamenii de pe zebră trebuie să ştie că înghiţitul în sec poate fi şi folositor, pentru că aşa îţi desfunzi urechile.

Se întîmplă ca, urcînd pe munte sau în timpul decolării şi aterizării avioanelor, să ni se înfunde urechile şi să ne chinuie o senzaţie foarte neplăcută. Pentru a egaliza presiunile de o parte şi de alta a timpanului trebuie să înghiţim în sec şi astfel facem aerisirea urechii prin canalul lui Eustache. Există bunul obicei ca atunci cînd avionul se înalţă sau coboară călătorii să sugă cîte o bomboană sau să mestece gumă. În acest fel, ei înghit în sec şi-şi desfundă urechea.

Scăderea auzului şi înfundarea urechilor se înregistrează şi atunci cînd există un dop de ceară în urechi. Cerumenul înseamnă transpiraţia urechii. Unii oameni transpiră mai tare în ureche şi se formează dopul. La unii, ceara din ureche este mai fluidă şi se scurge spontan. Alţii au ceară de consistenţă mai mare sau conductul auditiv extern este mai îngust şi atunci dopul de ceară format trebuie evacuat de către ORL-ist. Dopurile de ceară sînt scoase fie printr-o spălătură a urechii după o anume tehnică, fie folosind un aspirator, fie agăţînd dopul de ceară cu cîrlige şi pense. Cînd i s-a scos dopul, omul are senzaţia că aude şi iarba cînd creşte.