O durere "surdă" de ureche. De acest lucru se plăng mulţi copii afectaţi de oreion sau de otită. Cănd vine vorba de ureche, părinţii "găsesc" repede vina: "te-a tras curentul!" sau "ţi-a intrat apă in urechi, la băiţă" şi pun diagnostice inainte să consulte medicul.
Nu trata copiii după ureche!
O durere "surdă" de ureche. De acest lucru se plăng mulţi copii afectaţi de oreion sau de otită. Cănd vine vorba de ureche, părinţii "găsesc" repede vina: "te-a tras curentul!" sau "ţi-a intrat apă in urechi, la băiţă" şi pun diagnostice inainte să consulte medicul.
"Celebrul" ulei cald, picurat in ureche, este un leac la care unii părinţi apelează frecvent, deşi de multe ori problemele se agravează. Chiar dacă intre cele două boli nu există o legătură ştiinţifică, durerea are un punct comun: zona urechii. Tocmai de aceea trebuie consultat medicul, iar copilul sau adolescentul să beneficieze de un tratament corect. Cum deosebim cele două boli?
Â
Â
OREIONUL
Oreionul, sau parotidita epidemică, este o boală infecţioasă provocată de virusul urilian, care generează leziuni ale ţesutului glandelor salivare, in special parotide, precum şi leziuni ale sistemului nervos central. Oreionul apare in general la copiii din colectivităţi, unde aglomeraţia favorizează transmiterea virusului. "Majoritatea cazurilor se identifică la copiii de 5-10 ani, iar aproximativ 85% dintre imbolnăviri apar la copii sub 15 ani. De la introducerea vaccinării, morbiditatea prin oreion a scăzut foarte mult la grupa de vărstă 5-9 ani, devenind mai frecventă la adolescenţi", apreciază dr. Cristina Ivaşcu, medic pediatru cu competenţă in medicina de familie.
Oreionul apare, in general, in lunile de iarnă şi de primăvară, dar, sporadic, poate apărea pe tot parcursul anului. El se transmite prin picături de salivă provenite de la persoana bolnavă, "poarta" de acces constituind-o nasul sau cavitatea bucală. Localizarea este glanda parotidă. Aceasta, in mod normal, nu se palpează, insă in cazul oreionului devine vizibilă, se tumefiază zona din faţa urechii şi din spatele mandibulei, incăt pare o deformare a regiunii respective. Tumefacţia se accentuează progresiv şi poate fi maximă in primele trei zile, iar in următoarele cinci zile va descreşte treptat. Umflătura este insoţită de durere, accentuată de alimentaţie.
"Febra poate fi prezentă in perioada de invazie sau in situaţia in care apar diseminări ale virusului, spre exemplu orhita la băieţi (care poate genera sterilitate prin atrofie testiculară) sau ovulita la fete (inflamarea ovarelor), aceasta din urmă fiind mult mai rară şi fără gravitate. Există şi alte complicaţii posibile ale oreionului, precum pancreatita uriliană, meningita şi mai rar encefalita", precizează dr. Ivaşcu.
Â
Â
IZOLARE
"Pronosticul oreionului este bun, deoarece meningita este benignă, iar, foarte rar, orhita poate da sterilitate", menţionează specialistul nostru. Oreionul se tratează la domiciliu, internarea fiind necesară doar in formele severe, complicate, după ce diagnosticul a fost pus de către medicul de familie. Bolnavul trebuie izolat la domiciliu, să nu facă efort, să stea in pat 10-14 zile, să respecte un regim alimentar, să consume lichide şi alimente semisolide, puţine dulciuri şi grăsimi. Tratametul medicamentos va include antiinflamatoare şi antitermice, administrate, de asemenea, la indicaţia medicului.
Vaccinarea este extrem de benefică. Vaccinul se face după vărsta de un an, este un produs biologic trivalent, ce asigură imunitate pentru oreion, dar şi pentru rubeolă şi pentru rujeolă. Se administrează o singură doză şi se repetă la şcoală, in clasa intăi.
Â
Â
IMUNITATE
In cazul in care un copil a suferit de oreion, este neobişnuit să contracteze din nou virusul urilian, deoarece, o dată ce a avut oreion, va căpăta imunitate pe tot parcursul vieţii. Aşadar, orice inflamare a glandelor salivare, ulterioară oreionului, va semnifica prezenţa altui tip de infecţie. Chemaţi doctorul insă dacă vă suspectaţi copilul de oreion. Trebuie să daţi dovadă de prudenţă, mai ales in cazul in care copilul are febră mare, peste 38,3 grade Celsius. Chemaţi medicul dacă cel mic se plănge de găt inţepenit, dureri mari de cap, ameţeli puternice, pentru că acestea se pot transforma in convulsii sau pierderi de cunoştinţă.
Â
Â
SIMPTOME
Otita este un proces inflamator la nivelul urechii medii. "In cazul otitei se descriu două forme clinice de boală: otita catarală (congestivă, seroasă) şi otita supurată. Otita seroasă este reprezentată de congestia, pe calea trompei lui Eustachio, a lichidului rinofaringitei acute.
Semnele otitei se suprapun peste cele ale bolii de bază, reprezentate in special de febră, insă se regăseşte şi durere la nivelul urechii. La sugari, cauza durerii in zona urechii este greu de pus in evidenţă. Ştim că bebeluşii işi lovesc capul de pernă, ţipă in cursul suptului, sunt foarte agitaţi. Dar in aceste situaţii se recomandă ferm mamei să se prezinte la medicul de familie sau la ORL-ist, deoarece boala poate evolua către otită supurată, adică acumularea in urechea medie a unui exudat purulent", semnalează dr. Cristina Ivaşcu.
Â
Â
TRATAMENT
 Semnele clinice in cazul otitei supurate sunt: febră mare, durere auriculară, agitaţie, vărsături, diaree, uneori chiar convulsii. Dacă sunt tratate in stadiile incipiente, otitele evoluează favorabil. "Prin medicamente antiinflamatoare şi tratament local, administrate la inceputul simptomelor, boala se poate vindeca şi fără antibiotic. De aceea, sfatul pentru mame este de a nu administra antibiotice copiilor pentru orice răceală banală", avertizează dr. Ivaşcu.
Â
Â
RECIDIVA
Dacă există secreţii purulente la nivelul urechii inseamnă că s-a produs perforaţia timpanului, caz in care nu mai trebuie puse picături in conductul auditiv extern, deoarece problemele se pot agrava. "Acest lucru nu este ingrijorător, deoarece perforaţia timpanului nu va afecta auzul copilului şi se va vindeca după tratarea otitei, in cele mai multe cazuri, dacă medicul a intervenit prompt", precizează medicul pediatru Cristina Ivaşcu.
Â
Â
OTITA CRONICĂ
Dacă afecţiunea se vindecă, dar reapare de trei ori in şase luni sau de patru ori intr-un an, se poate vorbi despre otită medie, recurentă. Dacă afecţiunea persistă mai multe săptămăni inseamnă că micuţul suferă de otită medie cronică. Pe de altă parte, prezenţa de lichid in urechea medie, in absenţa infecţiei, desemnează o otită medie severă. Nu trataţi copilul după ureche! Tratamentul trebuie prescris de specialist!
Â
Â
PRUDENŢĂ
Părinţii trebuie să acorde o atenţie specială afecţiunilor urechii, pentru că, netratată, otita medie poate conduce la complicaţii severe, precum o inflamaţie rară a osului adiacent urechii, pierderea auzului, perforaţia timpanului, meningită sau paralizie de nerv facial.