Obiceiuri vicioase

Masticaţia, respiraţia, deglutiţia (actul de înghiţire) sînt funcţiile principale ale aparatului dento-maxilar. La om au apărut în plus funcţiile de fonaţie (vorbirea) şi cea estetică, ce au contribuit la modificarea aparatului dento-maxilar.

Masticaţia, respiraţia, deglutiţia (actul de înghiţire) sînt funcţiile principale ale aparatului dento-maxilar. La om au apărut în plus funcţiile de fonaţie (vorbirea) şi cea estetică, ce au contribuit la modificarea aparatului dento-maxilar.

Funcţia tuturor acestor elemente contribuie la dezvoltarea muşchilor periorali, a maxilarelor, modelează forma lor în vederea adaptării la condiţiile de alimentaţie oferite de mediul extern.

Masticaţia are un rol deosebit în dezvoltarea maxilarelor. De aceea, de mic, copilul trebuie obişnuit ca masticarea să o facă de cel puţin 20 de ori pe fiecare parte.

Respiraţia se face în mod normal pe nas. Numai în cazuri excepţionale, cînd copilul face un efort fizic deosebit, respiră şi pe gură. În cazuri anormale, cînd fosele nazale sînt obstruate parţial sau total, respiraţia nazală nu mai este suficientă, şi copilul respiră pe gură. Respiraţia orală nu permite stimularea dezvoltării maxilarului superior, pentru că aerul nu mai ajunge în sinusurile maxilare (cavităţi aerate, situate în grosimea oaselor maxilare). Consecinţa este o reducere totală a maxilarului superior.

Cele mai frecvente obstacole sînt reprezentate de vegetaţiile adenoide, deviaţia de sept nazal, edemul inflamator, alergiile mucoaselor căilor aeriene superioare. Toate aceste afecţiuni trebuie tratate din timp şi corect; de asemenea, trebuie tratat obiceiul vicios de respiraţie orală, rămas uneori chiar după înlăturarea cauzelor, prin supraveghere zilnică şi exerciţii care să aibă în vedere asocierea respiraţiei nazale cu ţinuta corpului.

Deglutiţia are o mare valoare în dezvoltarea maxilarelor şi alinierea dinţilor pe arcade. Deglutiţia cu proiectarea limbii pe dinţi, şi nu pe bolta palatină (cerul gurii), este cunoscută sub denumirea de “deglutiţie infantilă”, normală doar în perioada de sugar. Deglutiţia infantilă produce tulburări accentuate în modelarea maxilarelor şi alinierea corectă a dinţilor. Ea trebuie corectată prin voinţă şi prin supraveghere permanentă de către părinţi şi specialişti.

Fonaţia corectă are, de asemenea, un rol stimulator în dezvoltarea bolţii palatine şi în formarea arcadelor dentare echilibrate.

Ce facem?

Sugerea degetului, a buzei superioare sau inferioare, a unui obiect (gumă, creion, batistă, colţul pernei, hainelor), sugerea obrajilor determină deformarea maxilarelor şi deplasarea dinţilor.

Muşcarea repetată a unghiilor sau a unui obiect deplasează dinţii în diferite direcţii, lăsînd spaţii dizgraţioase între arcadele dentare, între care se interpune limba în timpul vorbirii.
Dormitul cu pumnul sub mandibulă deviază mandibula în partea opusă, ceea ce duce la o muşcătură anormală şi, în plus, la asimetrii ale feţei.

Sprijinirea mandibulei cu pumnul sau cu creionul în timpul citirii lecţiilor duce, de asemenea, la devierea mandibulei în poziţii anormale. Combaterea obiceiurilor vicioase la copil este o sarcină ce revine părinţilor, educatorilor, specialiştilor.

Combaterea timpurie a acestor obiceiuri se va face mai simplu şi mai repede. Sugerea degetului, a buzelor sau a limbii se va combate cu ajutorul unor aparate confecţionate în cabinetul stomatologic şi laboratorul de tehnică dentară, iar utilizarea acestora se va face însoţită de exerciţii de miogimnastică specifică decondiţionării fiecărui obicei vicios. Astfel se vor confecţiona: plăcuţe palatinale cu scut lingual, placă vestibulară (în formă de fluture ce împiedică sugerea sau interpoziţionarea limbii între arcadele dentare, precum şi respiraţia orală). Combaterea obiceiurilor vicioase de muşcare a unghiilor sau a obiectelor se va face prin aplicarea unei gutiere acrilice pe dinţii laterali, care vor înălţa muşcătura, ceea ce va duce treptat la inhibiţia acestui obicei.

Purtarea aparatelor ortodontice, indiferent de vîrsta la care se aplică, necesită multă răbdare din partea copilului şi a părinţilor. La începutul tratamentului, copiii pot avea aversiune faţă de aparatul care pare “uriaş”. Alteori, copiii se plîng de dureri ale dinţilor. Din acest motiv, copilul trebuie dus regulat la control după aplicarea aparatului. Eforturile conjugate ale copilului, părinţilor, ale medicului şi educatorilor vor duce în final la ceea ce îi va conferi copilului un aspect plăcut, va fi sănătos fizic şi psihic.