Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O pietricică în rinichi îţi aduce o pacoste de zici că se mişcă Bucegii, blocând canalul prin care faci pipi. Durerile aduse de colica renală sunt catalogate pe locul doi în clasamentul celor mai brutale dureri.
Dar adesea o piatră în rinichi înseamnă că, în viitor, cariera de pietre va lucra prin stricarea metabolismului, astfel încât criza se poate repeta. A fost o vreme când destul de frecvent trebuia să intervină chirurgul, să taie şi să scoată calculul din sistemul rinichilor. Prin evoluţia medicinii, operaţia s-a rărit fiindcă au apărut alte mijloace de a distruge calculii, mai puţin chinuitoare. Explică noile metode de rezolvare a colicilor renale asistent universitar doctor Victor Mădan de la Clinica de urologie a Spitalului Militar Central "Carol Davila".
Dacă piatra este sub 0,8 centimetri se încearcă eliminarea ei prin tratament medicamentos. Prin perfuzie se administrează antialgice, antispastice, antiinflamatoare. Însă calculii pot fi mai mari. Dacă ajung la aproximativ 2 centimetri, se trece la spargerea lor prin nişte vibraţii prin procedeul litotriţie. Pacientul este aşezat cu spatele pe o suprafaţă asemănătoare unei mese, iar pietrele sunt atacate cu o serie de vibraţii cu scopul de a le sparge. Calculii se fărâmiţează în fragmente mai mici, care pot fi eliminate pe cale naturală.
Aproximativ 80% din colicile renale se soluţionează prin această litotriţie. În cazul unor pietre mai mari, se introduce pe căile existente un fel de endoscop pe canalul penisului sau pe canalul genital al femeii. Când acest soi de endoscop ajunge la calcul, se lansează fie laser, fie alte şocuri în vederea spargerii pietrei. Iată altă metodă. Se practică o incizie mică în zona spatelui, la şale, prin care se introduc nişte tuburi care dilată progresiv drumul până la piatra din sistemul rinichilor. O serie de pulsaţii sau laserul sparg pietrele. Este recomandat ca pietrele eliminate să fie analizate, pentru a decela din ce substanţe sunt compuse, cu scopul de a stabili, în funcţie de alcătuirea lor, ce regim va urma pacientul.
