Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Hepatitele nu te lasă să te plictiseşti. Dintre toate cele cunoscute pănă acum, botezate cu litere de la A la E, cea mai severă, cauzatoare de cancer hepatic, este hepatita B.
Hepatitele nu te lasă să te plictiseşti. Dintre toate cele cunoscute pănă acum, botezate cu litere de la A la E, cea mai severă, cauzatoare de cancer hepatic, este hepatita B. Şansa noastră este că, in ultimii ani, pe piaţă au apărut antivirale noi, care se luptă din ce in ce mai tenace cu virusul hepatitei B (VHB). Deranjul este că nici VHB nu stă pe loc.
La ora actuală, hepatita B a devenit o ameninţare la adresa sănătăţii publice, care nu poate fi neglijată de autorităţi, acesta este mesajul celui de al 58-lea Congres anual al Asociaţiei Americane pentru Studiul Bolilor Ficatului, desfăşurat intre 2 şi 6 noiembrie, la Boston.
La acest eveniment au participat aproximativ 7.000 de specialişti, printre care, invitat de onoare, profesorul Baruch S. Blumberg, laureat al Premiului Nobel pentru medicină din 1976.
Vaccinul
Reputatul profesor Blumberg consideră că un prim şi important avans luat in faţa VHB este vaccinarea unui număr căt mai mare de persoane. La conferinţa de presă organizată de Bristol Myers Squibb, după congres, jurnaliştii romăni l-au intrebat pe profesorul Blumberg ce ar trebui să facă autorităţile de la Bucureşti pentru a reduce căt mai mult riscul infectării cu virusul hepatitei B. "Epidemia de hepatită B poate fi evitată prin vaccinarea unui număr căt mai mare de persoane şi prin tratarea purtătorilor virusului. Romănia trebuie să menţină un număr constant de persoane vaccinate impotriva hepatitei B. Trebuie trataţi purtătorii, intrucăt prin imunizare scade riscul ca boala să se complice. Este o problemă de sănătate publică, intrucăt, dacă tratezi şi scazi numărul purtătorilor, scazi şi posibilitatea infectării altora, iar riscul extinderii maladiei va fi redus simţitor. Vaccinarea a dus la scăderea epidemiei. Sigur, la inceput, vaccinul impotriva hepatitei B costa 100 de dolari, in timp a ajuns la 70. Este o problemă care ţine cont de politica de sănătate publică şi de priorităţile guvernului", a precizat savantul.
Profesorul doctor Radu Voiosu, şeful Secţiei de Gastroenterologie de la Spitalul Colentina, prezent la acest eveniment, spune că vaccinul contra hepatitei B este cu dus şi intors. "Vaccinul contra variolei, de exemplu, asigură imunitate pe viaţă. In schimb, vaccinul contra virusului hepatitei B nu este atăt de eficient. Imunitatea durează aproximativ 5 ani şi nu toţi cei vaccinaţi fac anticorpi. De fapt, prin vaccinare se produc arme contra virusului. Intrebarea este de căte arme ai nevoie. Ar trebui să ai cel puţin 10 unităţi de anticorpi pe mililitrul de sănge pentru a fi eficientă vaccinarea. După ce faci vaccinul trebuie să testezi eficienţa lui."
In ţara noastră, vaccinarea contra virusului hepatitei B s-a introdus in 1996 şi se face numai la nou-născuţi şi la grupurile de risc: copiii instituţionalizaţi, deţinuţi, persoane care fac hemodializă, medici, mai ales chirurgi.
Antivirale
Al doilea mare pas făcut in lupta cu virusul hepatitei B il reprezintă tratamentul. Problema este stabilirea momentului potrivit pentru administrarea tratamentului: respectiv din faza asimptomatică a bolii sau in faza cănd boala se manifestă din plin. De exemplu, in Germania, toţi pacienţii, cu sau fără simptome, primesc tratament, in timp ce in SUA, momentul administrării tratamentului este incă o temă in dezbatere.
In Taiwan, introducerea medicaţiei se face in funcţie de nivelul incărcăturii virale. Aceste poziţii diferite in faţa tratamentului au multiple explicaţii. Faptul că antiviralele dezvoltă rezistenţă şi presupun efecte secundare ce nu pot fi neglijate reprezintă o parte dintre aceste explicaţii. Entecavir este un antiviral de ultimă generaţie la care, după patru ani de tratament, au dezvoltat rezistenţă doar 1% dintre bolnavi, ceea ce este foarte bine. In cazul lamivudinei, 20%-30% dintre bolnavi prezintă rezistenţă la tratament. Entecavir se foloseşte de puţin timp. Dar vom căpăta experienţă in ceea ce priveşte produsul şi vom putea trata din ce in ce mai mulţi purtători de virus B. Şi astfel vor fi mai puţini purtători. Este o posibilitate reală. Cu căt va scădea mai mult numărul persoanelor infectate, creşte posibilitatea ca virusul să dispară la un moment dat. De fapt, a fost făcută prevalenţa infecţiilor cu virus hepatitic B intr-o zonă unde copiii au fost vaccinaţi şi s-a constatat că aceasta a scăzut", spune prof. Blumberg.
Profesorul Radu Voiosu apreciază că la noi ar fi extrem de util un studiu care să stabilească numărul exact al purtătorilor de VHB. Trebuie ştiut că nu toate persoanele infectate cu VHB fac boala. Şi că tratamentul se administrează pe baza unor criterii, "pentru că, oricăt de eficiente sunt antiviralele, ele au efecte adverse. Mai puţine la lamivudină şi entecavir, in schimb, foarte multe şi neplăcute la interferon". Potrivit acestor criterii, va fi inclus in tratament bolnavul care nu are transaminaze foarte mari şi care are incărcătura virală sub 2.000 de unităţi. Dacă la biopsia hepatică, pe o scară de la 0 la 16, se plasează pănă la nivelul 4 inclusiv, pacientul are hepatită extrem de uşoară, care insă nu-i pune in pericol viitorul şi, deci, nu are nevoie de medicaţie.
Cancerul hepatic
Există şi situaţia in care o persoană află că are infecţie cu VHB, că a trecut prin această infecţie, fără tratament şi că s-a vindecat. Se pune intrebarea dacă boala poate reveni. Profesorul Voiosu spune că da. "In ultimii ani se vorbeşte despre purtătorul sănătos de virus: are virusul, dar nu şi simptomele bolii. S-a renunţat la denumirea de purtător sănătos şi a fost adoptată denumirea de infectat inactiv. Aceasta inseamnă că mult timp există un echilibru. Dar nu ştim ce anume poate deranja la un moment dat acest echilibru dintre individ şi virus. Şi boala poate reizbucni. Apoi, VHB cauzează cancerul hepatic. Există un cancer al celulelor hepatice provocat de virusul B şi un cancer al căilor biliare, care nu are nici o legătură cu virusul B. La cancerul de ficat se ajunge in două feluri de la momentul infecţiei cu virusul B: fie prin etape succesive hepatită acută, hepatită cronică, ciroză, hepatocarcinom, fie infecţie acută, situaţie in care e posibil să te trezeşti peste 20 de ani cu cancer, iar in aceşti ani nu ai avut nici un semn de boală, nici la analize, nici ca simptome. Şi aici se pune problema cum să faci profilaxia acestui cancer. Cele mai multe cazuri sunt cele care trec prin etape succesive, iar aproximativ 5%-10% sunt dintre cei care fac cancer fără simptome."
Cine este VHB
Virusul B nu este uniform. El are opt genotipuri (botezate cu litere de la A la H). Deşi virusul acesta se află in toată lumea, genotipul VHB circulant in ţara noastră este unul foarte rău, respectiv genotipul D, ne avertizează profesorul Radu Voiosu.
Noi, fiind săraci, nu ne-am permis să facem o cercetare, dar se pare că genotipul D este predominant. Din păcate, tipul D este cel mai rezistent la antivirale.
In principal, infecţia cu VHB provoacă hepatită, dar şi alte boli. Ciudăţenia este că celelalte boli se tratează cu medicamente contraindicate hepatitei, respectiv cu cortizon. De exemplu, poliarterita nodoasă provocată de virusul B se tratează cu cortizon, care face rău in cazul hepatitei.
Hepatitele virale sunt provocate de mai multe virusuri: unele sunt virusuri obligatoriu hepatotrofe, respectiv virusurile A, B, C, D şi E. Periculoase sunt B şi C. Virusul D nu poate exista fără virusul B. VHB are o biologie cu totul excepţională. Migrează permanent intre nucleu şi citoplasmă, motiv pentru care medicamentul ideal, care ne-ar scăpa de VHB, ar fi ca un citostatic, care omoară şi citoplasma şi nucleul. Există o fracţiune de virus, care persistă in nucleu, din momentul in care s-a născut celula şi pănă aceasta dispare. Entecavirul este singurul antiviral care incearcă să scadă această fracţiune, acel creuzet in care se fabrică VHB. Asta inseamnă că fabrica producătoare există, după cum există stanţa virusului care lucrează continuu. Din momentul in care ficatul s-a infectat cu VHB, nu mai scapă de el decăt la moartea omului. Entecavirul reuşeşte să incetinească procesul de fabricare a virusului, dar nu-l poate suprima, spune prof. Voiosu.
CONTAGIOS. Virusul hepatitei B (VHB) este de 100 de ori mai contagios decăt HIV. VHB se transmite de la om la om prin sănge şi fluide umane, prin contact sexual neprotejat, prin administrarea de droguri şi folosirea in comun a acelor de seringă. Virusul mai poate fi transmis de la mamă la făt. "Transmiterea virusului hepatitei B de la mamă la făt nu are loc in uter, ci in momentul expulziei, prin contactul cu săngele. In aceste cazuri, imediat după naştere, copilul este vaccinat", precizează prof. dr Radu Voiosu, şeful Secţiei Gastroenterologie de la Spitalul Colentina.
HEPATITA B IN ROMÃ...NIA. Aproximativ 7% din populaţia ţării noastre are hepatită B, avertizează prof. dr Mihai Voiculescu, şeful Clinicii Medicale şi de Hepatologie a Spitalului Fundeni. Prevalenţa acestei boli este mai mare in Bucureşti, unde se apreciază că o persoană din cinci are o formă cronică a hepatitei B, prezentănd un risc major de cancer hepatic. In top se mai plasează judeţele Mehedinţi, Ialomiţa, Botoşani. Iar cele mai puţine cazuri de hepatită B cronică sunt inregistrate in judeţul Bihor (2%).
TRANSMITERE GENETICa. Profesorul doctor Blumberg, descoperitorul VHB, apreciază că "secvenţe de virus se pot fixa in genomul uman, care apoi se transmit de la o generaţie la alta". Dar deocamdată, transmiterea genetică este incă neclarificată şi se află in studiu. "Poate exista susceptibilitate genetică la transmiterea virusului, adică predispoziţie genetică la virusul VHB. Una dintre chestiuni este dacă ai mulţi purtători: unii vor dezvolta boala, alţii nu. Dacă acest lucru este corelat cu susceptibilitatea oamenilor de a dezvolta boala, am putea fi capabili de a-i identifica pe cei care vor face boala. Este o direcţie de cercetare pentru viitor. Asta ne va influenţa decizia: pe care purtător să-l tratăm şi pe care nu".
STUDIU. Profesorul Radu Voiosu, şeful Secţiei Gastroenterologie de la Spitalul Colentina, este de părere că, in cazul populaţiei din ţara noastră, ar fi extrem de util un studiu care să stabilească numărul exact al purtătorilor de VHB. Acest studiu ar putea să reflecte dimensiunea exactă a infecţiei şi posibilităţile de a o contracara. In 2006, in ţara noastră au fost trataţi 1.400 de pacienţi cu hepatită B şi aproape 3.000 cu hepatită C.
PALMARES. Laureat al Premiului Nobel in 1976 pentru descoperirea virusului hepatitei B, profesorul doctor Baruch S. Blumberg (foto) este şi coinventator al vaccinului care luptă contra acestui virus. Cu toate costurile ridicate, prof. Blumberg este convins că vaccinul poate stopa o epidemie de hepatită B. In lucrarea intitulată "The hunt for a killer virus. Hepatittis B", editată in 2002 la Princenton University Press, profesorul Blumberg avertizează că VHB este unul dintre cele frecvente virusuri şi totodată ocupă un loc de frunte in topul celor mai periculoase virusuri.
