Ce trebuie să știi despre alergii. Cauze, simptome, analize, tratament, prevenție

Circa 25% din populația României suferă de o formă de alergie, potrivit statisticilor  Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică (SRAIC). Datele arată că 1 din 4 adulți și 1 din 3 copii suferă de rinită alergică. De asemenea, 1 din 5 copii este diagnosticat cu astm alergic și 1din 4 are dermatită atopică. Alergiile alimentare și cele medicamentoase sunt alte tipuri de alergii frecvent întâlnite în rândul românilor. 

În Europa, alergiile sunt cea mai frecventă boală cronică, iar țara noastră înregistrează una dintre cele mai mari prevalențe, alături de Finlanda, Germania, Irlanda și Marea Britanie.

Cauzele alergiilor

Alergiile sunt o reacție exagerată a sistemului imunitar după contactul cu substanțe din mediul înconjurător inofensive pentru majoritatea oamenilor, cum ar fi praful, polenurile unor plante, părul de animale, acarienii din praful de casă, anumite alimente, etc. Acestea sunt numite alergeni și ajung în organism prin ingestie, inhalare, injectare sau doar prin simpla atingere. 

Sistemul imunitar al unei persoane alergice percepe în mod eronat aceste substanțe ca fiind o amenințare și declanșează o reacție de apărare excesivă. Anticorpii secretați, în special IgE (imunoglobulină E), stimulează eliberarea unor substanțe în organism cum ar fi histamina, care provoacă simptomele alergice specifice.

Motivele pentru care sistemul imunitar al unor persoane are o astfel de reacție exagerată nu au fost bine identificate. Unele persoane au o predispoziție genetică, potrivit specialiștilor American College of Allergy, Asthma&Immunology. Copiii ai căror părinți suferă de alergii au un risc mai mare de a se confrunta cu această problemă, dar alergenul implicat poate să nu fie același.

Factorii de mediu pot să influențeze riscul de apariție a unei alergii. Dacă trăiești într-un mediu poluat sau dacă te expui frecvent la alergii, toleranța la alergeni scade, iar probabilitatea de a dezvolta o alergie crește, notează medicool.ro.

Simptomele alergiilor

Simptomele declanșate de alergii variază în funcție de tipul de alergen implicat, iar intensitatea lor depinde de severitatea alergiei, care diferă de la o persoană la alta. Unele alergii sunt doar sezoniere, în vreme ce altele persistă pe toată durata anului. De asemenea, alergiile pot să dispară o perioadă și să reapară după câțiva ani. 

Alimentare

Principalele alimente cu potențial alergen sunt cerealele care conțin gluten (cum sunt grâul, orzul, ovăzul și secara), ouăle și toate produsele care le conțin, laptele și produsele lactate, crustaceele și moluștele, peștele, alunele, arahidele, nucile, dar și anumite legume, cum sunt mazărea, soia, țelina sau fasolea.

Simptomele unei alergii alimentare pot fi confundate cu ale unei toxiinfecții alimentare sau ale unei indigestii. Consultă un medic pentru investigații dacă ai următoarele reacții după o masă:

• umflarea buzelor și/sau a limbii;
• furnicături sau amorțeală a limbii și a mucoasei bucale;
• greașă, vărsături;
• diaree;
• urticarie;
• strănut;
• tuse;
• scurgeri nazale;
• respirație șuierătoare (wheezing);
• oboseală;
• pierderea cunoștinței.

Respiratorii

În această categorie intră astmul, rinita alergică (numită și febra fânului) și alergiile la praful de casă, polen, mucegai și la părul de animale. Proteinele din pielea, părul, saliva și urina pisicilor și câinilor sunt alergeni pentru unele persoane, dar același efect îl pot avea și solzii peștilor. 

Simptomele alergiilor respiratorii includ:

• nas înfundat;
• strănut;
• secreții nazale abundente;
• respirație șuierătoare ((șuierat la respirație);
• dificultăți de respirație.

Cutanate

cum le spune și numele, acestea sunt alergiile care se declanșează la contactul cu anumiți alergeni și provoacă manifestări cutanate: dermatita de contact, urticaria și angioedemul. 

Simptomele alergiilor cutanate sunt:

• mâncărimi ale pielii;
• erupții cutanate;
• iritații.

Angioedemul provoacă o inflamație rapidă a pielii, țesutului subcutanat și mucoaselor. El se manifestă prin umflarea feței, buzelor, limbii sau gâtului.

Medicamente

Anumite medicamente provoacă reacții alergice la unele persoane. Cel mai frecvent implicate sunt antibioticele, antiinflamatoarele nesteroidiene, algocalminul, anestezicele, substanțele de contrast cu iod, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (tratament antihipertensiv) și chimioterapicele. Vaccinurile pot, de asemenea, să producă reacții alergice. 

Simptomele alergiei la un medicament apar în câteva minute și până la câteva ore de la administrarea lui și pot fi:

• urticarie și mâncărime, are pot fi localizate sau răspândite pe întreg corpul;
• umflarea feței, buzelor, limbii, gâtului sau altor părți ale corpului;
• simptome respiratorii: strănut, nas înfundat, secreții nazale abundente, tuse sau dificultăți de respirație.

Înțepături de insecte

Înțepăturile de albine, viespi, țânțari sau furnici roșii pot să provoace reacții alergice la unele persoane. Simptomele variază în intensitate, de la reacții locale și până la reacții sistemice grave: 

• înroșirea și umflarea zonei afectate;
• durere locală;
• mâncărime;
• urticarie în zona înțepăturii sau răspândită pe corp;
• umflarea feței, buzelor, limbii, gâtului sau altor părți ale corpului;
• manifestări respiratorii: tuse, strănut, secreții nazale abundente, nas înfundat sau dificultăți de respirație.

Șoc anafilactic

La unele persoane, alergiile au manifestări severe care culminează cu șocul anafilactic. Această complicație alergică apare în câteva minute sau ore de la contactul cu alergenul și poate pune viața în pericol. 

Sună la 112 sau mergi cât mai repede unui serviciu de urgență dacă ai unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

• amețeli;
• dureri de cap;
• tulburări de vedere;
• hipotensiune arterială;
• bătăi accelerate ale inimii;
• umflarea feței, buzelor, limbii și gâtului;
• dificultăți severe de respirație, senzație de lipsă de aer;
• leșin.

Alergenii care declanșează cel mai adesea șocul anafilactic sunt medicamentele, alimentele și înțepăturile de insecte, potrivit medicilor Asthma and Allergy Foundation of America (AAFA). Cel mai mare risc de deces îl au vârstnicii, ca urmare a reacțiilor alergice la medicamente și alimente. 

Teste pentru alergii

Analizele recomandate pentru diagnosticul alergiilor variază, din nou, în funcție de tipul de alergie suspectat. Consultul clinic al pacientului și simptomele descrise de acesta îi va oferi specialistului alergolog un indiciu cu privire la alergenul implicat. 

Testarea alergiilor se poate realiza prin două tipuri de teste:

Cutanate 

Testarea cutanată implică aplicarea de cantități mici de alergeni pe piele și observarea reacțiilor locale ce determină dacă există o sensibilitate alergică la substanța respectivă. 

Există mai multe tipuri de teste cutanate, dar cel mai utilizat este testul prick, prin care o picătură de alergen se aplică de obicei pe antebraț și se înțeapă ușor pielea cu o mică lamă. Dacă persoana în cauză este alergică la alergenul respectiv, zona înțepăturii se umflă și se înroșește în aproximativ 15 minute de la expunere. O acuratețe mai mare o are însă testul intradermic, prin care alergenul se injectează în stratul superficial al pielii, tot pe antebraț de obicei. 

Cele două tipuri de teste sunt folosite pentru diagnosticul:

• alergiilor la polenuri;
• alergiei la praful de casă;
• alergiilor la părul de animale;
• astmului (indus de alergene);
• alergiilor alimentare;
• alergiei la înțepătura de albină.

Un alt tip de test cutanat este testul de tip patch, recomandat pentru diagnosticul dermatitelor de contact și alergiilor la substanțe chimice. Alergeni este aplicat pe un plasture special care va fi menținut pe piele timp de 24-48 de ore. Și în acest caz, o reacție cutanată în zona în care a fost aplicat alergenul indică o alergie.

Sânge

Există câteva situații în care testele cutanate sunt contraindicate. Dacă persoana în cauză suferă de o sensibilitate severă la alergeni, dacă ia medicamente care pot interfera cu rezultatele testului sau dacă are boli de piele care împiedică testarea, i se recomandă teste de sânge pentru diagnosticul alergiei.

Testele de sânge măsoară nivelul de anticorpi IgE specifici pentru anumiți alergeni. În proba de sânge recoltată se adaugă alergenii suspectați și se determină apoi nivelul de anticorpi IgE pe care organismul îi produce pentru a ataca alergenii. În funcție de acest nivel se determină prezența unei reacții de tip alergic.

Testele alergen-specifice ale anticorpilor Ig, cum sunt numite aceste teste de sânge, sunt recomandate pentru o gamă largă de alergeni, de la polenuri, praf de casă, mucegaiuri și până la alimente sau medicamente. Există paneluri extinse care testează până la câteva sute de alergeni. 

Tratament

Singurul tratament eficient împotriva alergiilor este imunoterapia alergen-specifică, potrivit medicilor Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică. Ea este singura terapie care modifică răspunsul imun al persoanelor alergice. 

Imunoterapia alergen-specifică se realizează prin administrarea repetată, pe o durată de câțiva ani, a unui alergen cu o capacitate scăzută de a declanșa alergia, dar care activează mecanismele imunitare. Prin contactul cu alergenul, se stimulează producția de anticorpi blocanți (IgG) alergen-specifici, în paralel cu reducerea producției de anticorpi IgE. 

Tratamentele imunoterapice împotriva alergiilor sunt disponibile sub formă de vaccinuri și de comprimate sublinguale. Ele reprezintă o soluție de tratament numai pentru anumite tipuri de alergii:

• Imunoterapia cu vaccin antialergic este utilizată în alergiile la polenuri, praf de casă, înțepături de albine și de alte insecte, precum și în astm. Ea nu este eficientă, însă, în alergiile alimentare, la medicamente, în caz de urticarii și de eczeme;
• Comprimatele sublinguale pot trata alergia la acarieni, la ambrozie și la polenul de iarbă. 

Pentru celelalte tipuri de alergii nu există o soluție terapeutică, alta decât medicamentele simptomatice care atenuează severitatea manifestărilor. 

Potrivit medicilor AAFA, cele mai utilizate tratamente simptomatice sunt:

• Antihistaminicele, care blochează histamina, principalul factor declanșator al inflamației alergice. Aceste medicamente calmează strănutul, mâncărimile, rinoreea și urticariile. Ele sunt disponibile sub formă de tablete, sirop, tablete masticabile și spray-uri nazale; 
• Decongestionantele nazale sunt utile în caz de secreții nazale și nas înfundat. Ele reduc inflamația membranelor nazale, dar administrarea pe o perioadă mai lungă de 3 zile poate agrava problema;
• Spray-urile nazale cu corticosteroizi reduc inflamația nazală. Ele atenuează secrețiile și ușurează respirația, fiind cele mai eficiente medicamente pentru alergiile respiratorii ce afectează nasul;
• Cremele și unguentele cu corticosteroizi sunt recomandate pentru calmarea mâncărimilor și limitarea răspândirii erupțiilor cutanate cauzate de alergii;
• Corticosteroizii orali se prescriu pentru reducerea inflamației cauzate de reacțiile alergice severe. Deși sunt eficiente, aceste medicamente au multe efecte adverse și se iau doar la indicația medicului alergolog. 
• Injecția cu epinefrină (cunoscută și ca adrenalină) este tratamentul de urgență al alergiilor care declanșează anafilaxie. Ea relaxează mușchii din căile respiratorii și contractă vasele de sânge pentru a stimula bătăile inimii și a crește tensiunea arterială. 

Prevenție

În lipsa unui tratament, singura soluție este evitarea alergenului incriminat, astfel:

• Dacă este vorba despre un aliment, citește cu atenție lista cu ingrediente a produselor pe care le cumperi și a preparatelor pe care le comanzi la restaurant;
• Dacă polenurile provoacă alergii, poartă mască de protecție în afara casei, apelează periodic la un lavaj nazal cu soluție salină (spălarea nasului ajută la eliminarea particulelor alergene) și folosește un filtru de aer acasă;
• Filtrul de aer este soluția și pentru alergia la praful de casă, împreună cu ștergerea frecventă a suprafețelor, aspirarea periodică podelei și a saltelelor, respectiv folosirea unor perne și pilote antialergice.