Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acad. prof. dr. Victor Voicu, directorul Centrului de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare: “Riscul agresiunilor de tip chimic/toxicologic, biologic, radiologic, nuclear este permanent”
■ Domnule academician, se mai face cercetare în România?
■ Acad. prof. dr. Victor Voicu: E un domeniu care a avut momente de creştere şi de descreştere. A avut perioade când a generat senzaţia că e pe cale de dispariţie. Dar întotdeauna au fost germeni ai cercetării ştiinţifice. Au fost proiecte şi programe lansate prin Autoritatea Naţională de Cercetare sau prin unele programe europene accesate prin competiţie. Toate au contribuit la menţinerea parţială a unor structuri ale cercetării. Dar să nu uităm că, în ultimii 20 de ani, a dispărut o mare parte dintre institutele de cercetare, mai ales pe segmentul medical.
■ Mai concret?
■ În domeniul cercetării ştiinţifice farmaceutice erau câteva structuri, care aproape au dispărut. De exemplu, predecesorul Agenţiei Naţionale a Medicamentului a fost Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice, care s-a transformat în autoritate naţională a medicamentului, conform legislaţiei europene, dar s-a renunţat la cercetare fără să se ia o măsură compensatorie dispariţiei acestui domeniu. Înainte de 89, Institutul de cercetări chimico-farmaceutice luase un mare avânt. Din acesta au mai rămas câţiva specialişti şi câteva proiecte. În ţara noastră nu există un institut de cercetare a medicamentului, domeniu de mare interes european şi nu numai. Am putea să evocăm, de exemplu, la nivel european, Programul Iniţiativa Medicamentelor Inovative care îşi propune o colaborare între producătorii de medicamente şi instituţiile academice europene, vizând screening-ul a 500.000 compuşi pentru a identifica noi entităţi medicamentoase.
Fără să se interpreteze comentariul meu neapărat ca o critică,ci doar ca o constatare, se poate observa că în ultimii 20 de ani nu a fost conturată nicio viziune pe termen mediu şi lung asupra cercetării ştiinţifice în ţara noastră.
Un prim pas ar fi constat în stabilirea domeniilor prioritare, corelat atât cu nevoile ţării, cât şi cu tematica programelor europene. În alt plan, pot afirma acelaşi lucru şi pentru educaţie, în care învăţământul public ocupă un loc major, precum şi pentru sănătatea publică, ambele domenii critice la nivel naţional.
În noua constituţie,cred că cele trei domenii critice pentru naţiunea română trebuie să fie enunţate ca repere majore de dezvoltare a României pe termen mediu şi lung, cărora să li se acorde constant o atenţie prioritară.
Cele trei domenii sunt, de bună seamă, interconectate la nivel fundamental, influenţându-se reciproc.
Cercetarea ştiinţifică este condiţionată de existenţa unei mase critice de cercetători cu asigurarea schimbului dintre generaţii, resurse pentru cercetare-dezvoltare şi un cadru organizatoric, coerent instituţional. Desigur, aceste aspecte sunt în general cunoscute şi acceptate de cei avizaţi.
■ Care este menirea acestui centru?
■ Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare este o structură unicat de cercetare ştiinţifică a armatei care se ocupă cu studiul agresiunilor de tip chimic /toxicologic, biologic, radiologic şi nuclear (CBRN), definite drept agresiuni asimetrice. Menirea noastră este să cunoaştem în amănunt caracteristicile acestor agenţi agresori asupra fiinţei umane în primul rând, dar şi consecinţele asupra mediului biologic. Prin cunoaşterea agenţilor CBRN înţelegem modul lor de acţiune şi consecinţele acestora la nivelul fiinţei umane, diagnosticul leziunilor induse de aceşti agenţi, metode şi mijloace de tratament, precum şi proceduri de intervenţie în cazul unui număr mare de lezaţi, atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză, de război etc.
Consideraţi agenţi de agresiune în timp de război, aceştia sunt folosiţi şi în prezent în diverse zone de conflict, mai ales în Orient, în atacuri de tip terorist.
■ Ne daţi câteva exemple?
■ Un fost preşedinte, contaminat cu dioxină, cu o doză dintre cele mai mari cunoscute la om. Sau moartea unui agent, în doar câteva săptămâni, după ce a fost contaminat cu poloniu. Există agresiuni cu agenţi biologici. Chiar şi în SUA au fost alerte, mai ales pentru antrax. Prin inhalare, pneumonia cu antrax e catastrofală. Inducerea unei epidemii, fie că e virală, fie că e bacteriană, e greu de ţinut sub control.
Terorismul biologic este o problemă extrem de gravă pentru că este relativ simplu să faci o cultură bacteriană sau virală şi apoi să o dispersezi. Nu e lipsită de impact şi de agresivitate nici arma chimică sau contaminarea cu “arma murdară”, cu izotopi radioactivi.
■ Ce este arma radiologică sau “arma murdară”?
■ Contaminarea mediului cu izotopi radioactivi, unii cu mare radiotoxicitate (rezultaţi din diferite activităţi în domeniul nuclear) cu diferite caracteristici. Ceea ce este înfiorător. În acest arsenal, arma nucleară este ultima ca potenţial de utilizare. Toate aceste arme (chimice, biologice şi radiologice) reprezintă o catastrofă pentru mediul biologic. Înseamnă contaminarea mediului cu consecinţe asupra omului şi asupra vieţii în general.
■ Putem pune pe seama acestor contaminări cu substanţe chimice explozia de cancere din ultima vreme?
■ Da. În toxicologie, printre altele chiar asta studiem: contaminarea cu diferite substanţe provenite din mediu sau din alte surse. Este vorba de insecticide, erbicide, poluanţi diverşi care se transformă în organism în substanţe oncogene. Pentru că metabolismul nu numai detoxifică, ci şi bioactivează, adică transformă compuşii iniţiali în compuşi mai toxici. De exemplu, din ţigară noi luăm nitrozamine, substanţe cancerigene pulmonare. Deci rolul nostru este să cunoaştem efectele acestor substanţe, manifestările şi consecinţele expunerii umane. De la nivel experimental până la clinic. Cunoaşterea înseamnă diagnostic, mijloace medicale de intervenţie, respectiv produse, antidoturi, metode de tratament brevetate etc. Aceasta este, în rezumat, paleta noastră de acţiune.
■ De când se face la noi acest tip de cercetare?
■ Mai întâi a fost Centrul de Radiobiologie al Ministerului Sănătăţii care din 1968 a trecut în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Iar eu lucrez în acest domeniu din 1963.
■ Şi aţi avut perioade mai bune şi mai rele...
■ Am făcut totul din pasiune. Deşi iniţierea în cercetare a fost în radiobiologia experimentală, am continuat cu farmcologie şi toxicologie, domenii distincte. În urmă cu 20 de ani am înfiinţat prima clinică de toxicologie la Spitalul de Urgenţă Floreasca cu specialişti din Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare. Şi, din păcate, a rămas singura din ţară. Şi tot aici am înfiinţat şi catedra de toxicologie şi farmacologie clinică, de nivel ştiinţific contemporan, unica din ţară. S-a făcut totul pentru a forma cadre, specialişti care să ştie să trateze intoxicaţii acute.
■ Care sunt caracteristicile intoxicaţiilor acute?
■ Intoxicaţia acută este o stare critică, o urgenţă medicală majoră. Dacă o intoxicaţie acută este bine abordată şi tratată, coma toxică rezultată are mai multe şanse de supravieţuire fără sechele decât orice alt tip de comă (neurologică,infecţioasă,traumatică). Dar şi dacă nu e tratată la timp, e fatală. De exemplu o comă cu oxid de carbon sau cu substanţe convulsivante, deprimante ale sistemului nervos central etc. Intoxicaţiile acute cu barbiturice sau cu alcool se pot rezolva, cu condiţia să se acţioneze rapid şi corect. Conceptul este următorul: dacă se intervine precoce şi competent, perspectivele de recuperare ale unui intoxicat acut în comă toxică sunt mult mai bune decât cele ale unui pacient în comă traumatică.
Intoxicaţiile acute sunt relativ restrânse şi fac parte din categoria afecţiunilor mai rare comparativ cu patologia cardiovasculară, infecţiile, gripa etc. Şi medicamentele administrate, inclusiv antidoturile, sunt definite ca produse farmaceutice « orfane » (mai rare, cu indicaţii restrânse). De aici apar toate problemele. Dacă ar fi vorba, de exemplu, de un antibiotic cu indicaţii de largă utilizare, nu ar mai fi nevoie de instituţii cu profilul nostru. De aceste medicamente orfane este nevoie în situaţii de criză, dar şi în situaţii de pace, evident în cantităţi mai mici. Aş vrea să menţionez, spre exemplificare, că recent Comisia Europeană a desemnat un produs al nostru, medicament orfan pentru tratarea intoxicaţiei cu plumb şi cu mercur. Cercetarea respectivă este protejată prin brevetare în România şi cu un brevet european. În secţiile de terapie intensivă sau de toxicologie trebuie să fie câteva sute de doze de antivenin, vaccin antirabic etc., cu atât mai mult, antidoturi diverse care se adresează intoxicaţiilor acute. Nu sunt scumpe, dar trebuie să faci o aprovizionare şi să le ai într-o minimă cantitate în centrele regionale de intervenţie, în orice moment. Pentru ca, într-o situaţie de criză, să nu te găseşti total descoperit. Se declanşează, de exemplu, o encefalită epidemică cu virusul West Nile, mai ales că noi suntem zonă endemică. În urmă cu câţiva ani, am avut o situaţie critică cu acest virus şi noi am fost cei care am precizat diagnosticul. Am fost contrazişi de unii conaţionali, dar confirmaţi de laboratoarele specializate din Londra şi Paris. Noi am reuşit să punem diagnosticul, deoarece am transmis şi menţinut mulţi ani suşa şi am izolat anticorpi pentru a face reacţii serice. În prezent se promovaeză conceptul OMS: trebuie să ai resurse şi o gândire prospectivă pentru că în situaţii de criză să rezolvi problema la nivel naţional. Adică să depozitezi materii prime şi să ai o facilitate de producţie care, la cerere, în 24 de ore, să-ţi asigure necesarul. Altfel, consecinţele sunt dramatice.
■ Noi în ce situaţie ne aflăm?
■ Cu toate eforturile mele de peste 50 de ani ne aflăm în situaţia că rezultatele cercetării nu sunt valorificate tehnologic. Şi nu e normal să te bazezi pe ce-ţi dau alţii. Pentru că nu ştiu ce ne facem dacă nu au nici ei sau au doar pentru ei. Suntem la dispoziţia sorţii. Principalele antidoturi de care avem nevoie de urgenţă vizează toxicele organofosforice, cianurile, substanţele vezicante ş.a. nu trebuie neglijate substanţele care acţionează asupra psihicului, contaminarea cu izotopi radioactivi, contaminarea biologică, etc. Bineînţeles, în mod curent avem nevoie de antidoturi şi medicamente pentru tratamentul intoxicaţiilor cu diverse substanţe chimice, inclusiv cu medicamente, substanţe decontaminante şi decorporatoare, semisintetice, vaccinuri, etc.
■ Dar există aceste ameninţări ?
■ Tot timpul. Permanent există vulnerabilităţi şi riscuri. Ele nu scad, dimpotrivă, cresc. Evoc tensiunile din zone apropiate, fierbinţi; mă gândesc la Iran, Siria, Afganistan... sunt zone care ar putea ridica mari probleme. Şi, în acest context, care creează vulnerabilităţi chiar şi pentru statele puternice, centrul nostru este supus permanent unor atacuri primitive, cu intenţia de discreditare; unii şi-ar dori poate chiar să dispară! Cui folosesc aceste lucruri? Cum le putem interpreta?
■ Domnule academician, ce proiecte aveţi în curs de realizare?
■ Mai multe, în raport de resurse. Oricum, nu înclinăm steagul! Un laborator de înalt nivel de biosinguranţă, care urmează să fie dat în funcţiune pe măsură ce se obţine o sursă de energie electrică suficientă. Laboratorul e destinat identificării şi diagnosticării nivelului de contaminare cu agenţi biologici deosebiţi de periculoşi, cum ar fi antraxul, unele virusuri etc. Să valorificăm rezultatele cercetării ştiinţifice prin brevetare, elaborarea de metodologii moderne de diagnostic şi tratament, prototipuri de produse.
■ Câţi angajaţi aveţi?
■ Din ce în ce mai puţini. În ultimii 20 de ani, efectivele s-au redus cu peste 60%, din care o parte au ales să plece în străinătate unde continuă cu succes activitatea de cercetare. Un exemplu în acest sens este colegul Adrian Piştea devenit cercetător celebru în Suedia. Toxicologi nu mai avem, îi numeri pe degetele de la o mână. Şi perpectiva e să dispărem. Eu menţin în funcţii oameni în vârstă, inclusiv eu, nu pentru că suntem de neînlocuit, ci pentru că din din urmă nu vin alţi specialişti în sistem. Atenţie! Dacă plecăm dispar câteva domenii ale cercetării ştiinţifice medico-militare.
■ Şi ce buget are acest centru?
■ Atât de mic că nu merită evocat. Cercetarea ştiinţifică necesită resurse, aşa cum ştim cu toţii.
Cercetarea ştiinţifică în domeniile menţionate este extrem de importantă pentru orice ţară. Îi invit pe cei care nu gândesc aşa să se uite în jur, la bulgari, la cehi, care au dezvoltat o şcoală şi facilităţi în acest domeniu de maximă importanţă europeană.
Cei care am mai rămas încă, am încercat să ne facem datoria atât la nivel naţional, cât şi prin prezenţa în literatura de specialitate din lume. In acest sens aş aminti publicarea, în ultimii 5 ani, a peste 20 de articole în reviste de mare impact cum sunt: J.Appl.Toxicol, Expert Opinion Drug Metab. Toxicol., Eur.J.Neuropsychopharmacol.,Toxicol.Letters, Bioanalysis, J.of Pharm.Sci. ş.a., bucurându-ne de prestigiu în rândurile comunităţii ştiinţifice internaţionale. Și toate acestea în numele unor interese naţionale!
