Cine roade cu pichamerele postamentul statuii lui Mihai Viteazul?

SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
O ţară trebuie să aibă musai statui. Statui de eroi. Statui ca nişte borne kilometrice, marcînd destinul poporului. Eroi călăuzitori. Lîngă amintiea cărora nu poţi rătăci drumul. Statuile acestea de eroi nu-i neapărat obligatoriu să se înalţe pe postamente de marmură, aceste statui de eroi pot să fie falnice şi în visul oamenilor. Eroii trebuie să populeze sufletul unui popor. Cînd vrei să tai picioarele unei naţii începi dărîmîndu-i eroii.

SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
O ţară trebuie să aibă musai statui. Statui de eroi. Statui ca nişte borne kilometrice, marcînd destinul poporului. Eroi călăuzitori. Lîngă amintiea cărora nu poţi rătăci drumul. Statuile acestea de eroi nu-i neapărat obligatoriu să se înalţe pe postamente de marmură, aceste statui de eroi pot să fie falnice şi în visul oamenilor. Eroii trebuie să populeze sufletul unui popor. Cînd vrei să tai picioarele unei naţii începi dărîmîndu-i eroii. Aşa se chinuiesc şi niscaiva nevolnici care au pus pichamere infecte la fundaţia de măreţie a eroilor istoriei noastre. Cu vorbe otrăvite se încearcă împingerea în banal a marilor făcători de istorie românească. Unul dintre marii români deveniţi veşnicie şi care dezgustător au ajuns ţinte pentru vorbele rău mirositoare ale detractorilor este, culmea!, chiar Mihai Viteazul. Este acuzat Mihai Întregitorul de bîbîiala unor aşa-zişi cunoscători, cum că el era doar un aventurier. Cu chef de a cotropi moşii, pămînturi mai multe. Firesc că sare ca ars maestrul Sergiu Nicolaescu, cel care a dobîndit un mare succes cu filmul Mihai Viteazul, apreciat chiar în America. Documentîndu-se despre lucrarea superbă a Viteazului, Sergiu Nicolaescu povesteşte că a găsit informaţia cum că Mihai Viteazul l-a adus din străinătate pe un cunoscut specialist în heraldică, comandîndu-i să facă o stemă. Chiar înainte de a pleca în campania de alipire a Moldovei la sora Ţara Românească, Mihai i-a cerut meşterului să facă stema compusă din simbolurile celor trei state, Ţara Românească, Moldova şi Ardealul. Deci, înainte de a porni bătăliile pentru Moldova şi Ardeal, domnitorul valah şi-a concretizat idealul unirii din celebrele vorbe "Asta-i pohta ce-am pohtit!...". Şi ca dovadă a importanţei acestei Uniri din anii 1600 poate fi istorisită şi următoarea întîmplare, avîndu-l în centru pe regizorul Sergiu Nicolaescu. "Pe vremea cînd festivalul de la Moscova era echivalentul Oscar-ului pentru ţările aflate sub mîna URSS, ne-am prezentat şi noi la acest festival cu filmul Mihai Viteazul. Precaut cum sînt de obicei, m-am dus în dimineaţa premierii să văd cum e sala, cum e ecranul. La Moscova era o sală uriaşă, de 6.000 de locuri, şi un ecran gigantic panoramic. Mi-am băgat nasul şi prin încăperea unde erau apratele de proiecţie. Şi seara a început să curgă filmul nostru, Mihai Viteazul. La un moment dat constat cu groază că se sărise peste o bobină cu peliculă. Lipsea tocmai partea de film cu cîştigarea Moldovei de Mihai. I-am spus ambasadorului român care stătea lîngă mine că lipseşte această bucată de film. Ambasadorul român, cu demnitate, s-a ridicat şi a părăsit sala cinematografului. Iar eu m-am furişat spre camera de proiecţie. Am avut noroc, rula filmul, şi în camera cu aparate nu era nimeni. Eu observasem dimineaţa. Am pus mîna pe primul aparat de proiecţie, era cald, semn că derulase bobina lui de peliculă. Al doilea aparat tot cald, al treilea tot cald. Îşi făcuseră treaba. Dar al patrulea aparat de proiecţie era rece, semn că fusese sărit şi nu intrase să deruleze partea aceea a filmului. Iar al cincelea aparat de proiecţie era şi el fierbinte, tocmai proiecta acea porţiune a filmului. Am apăsat, oprind aparatul în funcţionare şi am pornit aparatul rece, care fusese sărit. Pe ecran a început să ruleze şi acea porţiune în care Mihai devenea şi domn al Moldovei. Nu le convenea sovieticilor să se vadă în film că Moldova era româneacă încă din 1600".