Cura montană

Muntele înseamnă sănătate, linişte, recreere, drumeţii şi aventură, aşa că fiecare dintre noi are cel puţin un motiv pentru a-şi petrece concediul de vară sau măcar sfârşitul de săptămână la altitudine. Specialiştii ne recomandă un sejur de cel puţin opt zile la munte pentru a beneficia de efectele terapeutice ale altitudinii.

Se cunoaşte că, la fiecare 100 de metri pe verticală, de la şes la munte, temperatura aerului scade cu 0,5 grade iarna şi 0,7 grade vara. Pe măsură ce urcăm, în organismul nostru au loc nişte modificări fiziologice: creşte numărul de globule roşii (astfel se explică tendinţa de creştere a hipertensiunii arteriale), se intensifică metabolismul, apar unele modificări electrocardiografice şi electroencefalografice, dar şi o creştere a tonusului psihic.

RECOMANDĂRI LA ÎNĂLŢIME
Cura de altitudine mică şi joasă (600 m-1.200 m) asigură refacerea organismului, fiind indicată şi în stări de convalescenţă după boli infecţioase sau intervenţii chirurgicale, hepatită cronică stabilizată, ulcer vindecat, astm bronşic, tuse convulsivă, anemii şi sindroame alergice. Cura este contraindicată în faze acute de boală, în afecţiuni digestive, colică în faza activă, nevroze, afecţiuni cardiace (hipertensiune) şi hipertiroidism.

Cura de altitudine medie (1.200 m-1.600 m) ne recreează şi ne creşte capacitatea de efort, fiind indicată în scăderi pronunţate în greutate, anemii, hipotiroidism şi obezitate. În schimb, ea este contraindicată în stări de convalescenţă, afecţiuni hepato-renale, circulatorii (flebite, arterite), reumatism, boli neuropsihice, astm, bronşită şi în surmenare nervoasă.

Cura de altitudine mare (peste 1.800 m) este indicată cu precădere persoanelor sănătoase. Cele care se ştiu cu anumite afecţiuni trebuie să facă un un control medical serios, care va stabili indicaţiile şi contraindicaţiile curei montane.

Pentru îmbunătăţirea stării de sănătate, specialiştii ne sfătuiesc să facem şi sport. Printre exerciţiile fizice şi activităţile sportive recomandate la altitudini cuprinse între 600 şi 1.800 m se numără: alergare şi mers pe jos, gimnastică de înviorare sau de întreţinere, volei, fotbal, handbal şi plimbări. Toate aceste activităţi trebuie practicate zilnic, în funcţie de posibilităţile fizice de care dispunem.

La altitudini de peste 1.800 m se recomandă mersul pe jos (în ritm de 5-6 km pe oră, cu o durată de cel puţin două ore pe zi), alergări, gimnastică de înviorare (8-10 minute, dimineaţa) şi de relaxare (4-5 minute, seara) sau gimnastică de întreţinere (30-45 de minute pe zi).

RĂUL DE MUNTE
Pe măsură ce urcăm spre creasta muntelui, aerul se rarefiază, presiunea atmosferică scade, iar cantitatea de oxigen din sânge şi ţesuturi se diminuează. Astfel, apare "răul de munte", stare uşor de recunoscut: respiraţia devine accelerată, pulsul creşte, apar oboseala, somnolenţa, durerile de cap şi stările de vomă. La unele persoane, în loc de somnolenţă, boala se manifestă printr-o stare de excitaţie accentuată.

Aceste simptome dispar dacă ne odihnim sau dacă trecem la o altitudine mai mică. Statisticile arată că între 20% şi 30% dintre cei care fac excursii montane, la altitudini mai mari de 2.000 de metri, experimentează aceste stări. Rezistenţa fiecăruia dintre noi depinde foarte mult de viteza cu care urcăm, de stilul nostru de viaţă, de dietă, dar şi de eventualele boli pe care le avem.

Răul de munte poate fi prevenit dacă: bem suficient de multe lichide (o cantitate de două ori mai mare decât de obicei), renunţăm la alimentele sărate, avem o dietă bogată în carbohidraţi şi săracă în grăsimi, diminuăm până la eliminare consumul de alcool şi cafea. Însă, mai presus de toate, nu vă suprasolicitaţi organismul. Atenţie! Dacă suferiţi de boli precum astm bronşic, diabet sau hipertensiune arterială, este bine să discutaţi mai întâi cu medicul înainte de a planifica o excursie la altitudini de peste 2.000 de metri.


Sfatul medicului
Aerul curat şi atmosfera ozonată de la munte sunt recomandate atât oamenilor sănătoşi, cât şi celor care suferă de boli respiratorii, insomnii, astenie, anemie sau obezitate. Potrivit profesorului Ioan Paul Stoicescu, medic primar pneumolog la Institutul "Marius Nasta", o excursie montană este binevenită pentru oricine în această perioadă caniculară, pentru că aerul răcoros de munte asigură un confort general, nu numai pentru aparatul respirator.

Atenţie! Adaptarea la înălţimi trebuie să se facă treptat, deoarece cu cât urcăm mai sus, cu atât aerul este mai rarefiat. Specialistul ne recomandă să nu facem eforturi fizice intense încă din prima zi de la sosire, ci să ne călim mai întâi organismul cu plimbări din ce în ce mai lungi. Primele semne de vigoare vor apărea după câteva zile petrecute pe munte.