De ce n-a putut copia la scoalA Rica Raducanu

Asta a fost ursita lui Rica Raducanu, sa fie coleg pe viata cu bascalia. Pe cat de mare portar a fost, pe atat de inzestrat cu haz nebun este Ricanu.

Rica apara suturi pe care nimeni nu banuia ca pot fi parate, plonjoanele lui de felina alternau insa cu iesiri din poarta si driblinguri de circ facute la mijlocul terenului, incat un mare antrenor din strainatate a afirmat ca, daca ar fi avut un astfel de portar excentric in echipa lui, l-ar fi impuscat de la primul meci. Raducanu a intrat si-n Cartea Recordurilor, fiind singurul portar din lume surprins in ofsaid atunci cand facuse o incursiune de atacant in careul adversarilor. Bancurile ii scapa din gura lui Rica asemeni cojilor de seminte de bostan cu sare din Giulesti! Aparuse moda aceea a purtarii de manusi la volan. Si-a zis atunci Tamango, cum sa nu fie si el la curent cu moda, asa ca a intrat intr-un magazin. "Fatuca, da-mi niste manusi de masina", ii cere el vanzatoarei. Aceasta se uita la palmele mari cat lopata ale lui Tamango si intreaba: "Ce numar?". La care Rica raspunde: "2 - B - 4453". De fapt, nu pierdea ocazia sa spuna numarul de la masina lui: "2 - B - 4453" sunt notele pe care le primea la scoala. S-a caznit Rica amarnic cu profesorii, cu tezele, el toata ziua se arunca dupa mingii pe gazon, cand sa invete? Se povesteste ca, la un examen de istorie din liceu, in clasa unde se afla si Rica, s-a dat subiectul "Comuna din Paris". Profesorii erau ingaduitori cu o vedeta ca Rica, asa ca inchideau ochii cand el copia din cartile ascunse sub banca. Numai ca Rica nu gasea lectia cu "Comuna din Paris", oricat rasfoise manualul pitit pe genunchi. Asa ca Tamango ii sopteste profesorului de istorie, cand acesta trece pe langa banca lui: "Dati-mi o alta comuna, mai din apropierea Bucurestiului, ca naiba s-o ia de comuna din Paris, n-o gasesc in carte, oricat m-as da cu fundul de pamant". A intrat in folclor si o alta povestire auzita din gura lui Rica. "Jucasem un meci cu Tara Galilor si toata Nationala evoluase bine. Dupa meci intra in vestiar un lord englez, care ne spune ca l-am incantat cu jocul nostru si vrea autografe de la noi toti. Scoate o agenda si stiloul lui de aur, rugandu-ne sa circule pe la toti jucatorii romani, ca sa se semneze. Zis si facut, noi, tricolorii, semnam autografe in agenda cu stiloul de aur al englezului, numai ca la lord ajunge apoi agenda, dar alaturi cu un pix de 5 lei. Intreaba lumea unde a ramas stiloul de aur: Pai, capacul este pe la Lita Dumitru, penita la mine, corpul stiloului la Dobrin si asa mai departe."