Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un cetăţean care de câţiva ani se chinuia cu o tumoră pe coloană, după ani de radiaţii cu fotoni a primit un verdict de la un medic al spitalului la care se trata: "Dom'le, nu mai avem ce-ţi face... O să rămâi paralizat!" Dar omul n-a vrut să-şi accepte ursirea şi a început să caute şi o altă părere.
A găsit în Germania un doctor, s-a programat, şi-a luat bilet de avion, dar s-a împiedicat de... fişă! îi trebuia istoricul bolii, evoluţia, tratamentul... iar pacientul a cerut-o chiar medicului care-i sugerase să accepte paralizia ca inevitabilă.
"Nu pot să v-o dau", a fost răspunsul, "faceţi dumneavoastră o cerere şi mai vedem". "Doamnă doctor", i-a răspuns impacientat cetăţeanul în prag de paralizie, "vă rog frumos, n-am timp, după spusele dumneavoastră - paralizez, iar peste patru zile am bilet de avion".
Domnul, bolnav şi aproape imobil, s-a enervat. Doamna, speriată, şi-a chemat soţul - şi el medic tot pe-acolo - s-o apere, dar a chemat şi paza. (Pasămite pentru de-astea sunt plătiţi agenţii de pază - să-i apere pe medici de pacienţii bolnavi.)
Domnul a plecat fiind cu nervii şi puterile la pământ şi a găsit o altă variantă - printr-un prieten mai sus-pus care-a apelat la alt prieten... şi-a căpătat fişa. (Şi bine-a făcut cetăţeanul că a căutat un medic renunţând la ursitoare pentru că acum e bine, sănătos şi cât se poate de mobil).
Pare incredibil, dar nu e. E cât se poate de real. Deşi îmi tot spun că cel puţin pe meleagurile astea mioritice nu mă mai miră nimic din ce se întâmplă, absurdul mă uluieşte surprinzător de des. Atunci îmi trag o palmă şi-mi repet "Ai zis că nu te mai miră nimic!" Ei aş! Poţi?
Absurdul aici poate întrece orice aşteptări, poate dribla orice imaginaţie cât de abilă ar fi ea, poate concura orice coşmar oricât de monstruos, ... dar are şi capacităţi ... să le spunem metafizice: te poate înălţa dincolo de condiţia umană (mai plastic spus - te bagă pur şi simplu în pâmânt, despărţirea de trup fiind implicită în acest context, doar înălţarea rămânând subiectivă). Îmi povestea o cunoştinţă cum şi-a dus mama la groapă, din spital.
Deşi totul părea că merge strună, un doctor a uitat să facă o clismă înainte de o intervenţie, un altul în timp ce era de gardă n-a avut chef să se uite la femeia care se zvârcolea în chinuri - că "Aşa-s bolnavii, le place să atragă atenţia asupra lor", o asistentă care dormea - pentru că e însărcinată - şi nu s-a lăsat trezită să pună la loc o branulă care ieşise pentru că, nu-i aşa, e însărcinată, adică are şi ea dreptul la somn în timpul serviciului! Păi nu? ... Şi gata!
"Nu pot să v-o dau", a fost răspunsul, "faceţi dumneavoastră o cerere şi mai vedem". "Doamnă doctor", i-a răspuns impacientat cetăţeanul în prag de paralizie, "vă rog frumos, n-am timp, după spusele dumneavoastră - paralizez, iar peste patru zile am bilet de avion".
Domnul, bolnav şi aproape imobil, s-a enervat. Doamna, speriată, şi-a chemat soţul - şi el medic tot pe-acolo - s-o apere, dar a chemat şi paza. (Pasămite pentru de-astea sunt plătiţi agenţii de pază - să-i apere pe medici de pacienţii bolnavi.)
Domnul a plecat fiind cu nervii şi puterile la pământ şi a găsit o altă variantă - printr-un prieten mai sus-pus care-a apelat la alt prieten... şi-a căpătat fişa. (Şi bine-a făcut cetăţeanul că a căutat un medic renunţând la ursitoare pentru că acum e bine, sănătos şi cât se poate de mobil).
Pare incredibil, dar nu e. E cât se poate de real. Deşi îmi tot spun că cel puţin pe meleagurile astea mioritice nu mă mai miră nimic din ce se întâmplă, absurdul mă uluieşte surprinzător de des. Atunci îmi trag o palmă şi-mi repet "Ai zis că nu te mai miră nimic!" Ei aş! Poţi?
Absurdul aici poate întrece orice aşteptări, poate dribla orice imaginaţie cât de abilă ar fi ea, poate concura orice coşmar oricât de monstruos, ... dar are şi capacităţi ... să le spunem metafizice: te poate înălţa dincolo de condiţia umană (mai plastic spus - te bagă pur şi simplu în pâmânt, despărţirea de trup fiind implicită în acest context, doar înălţarea rămânând subiectivă). Îmi povestea o cunoştinţă cum şi-a dus mama la groapă, din spital.
Deşi totul părea că merge strună, un doctor a uitat să facă o clismă înainte de o intervenţie, un altul în timp ce era de gardă n-a avut chef să se uite la femeia care se zvârcolea în chinuri - că "Aşa-s bolnavii, le place să atragă atenţia asupra lor", o asistentă care dormea - pentru că e însărcinată - şi nu s-a lăsat trezită să pună la loc o branulă care ieşise pentru că, nu-i aşa, e însărcinată, adică are şi ea dreptul la somn în timpul serviciului! Păi nu? ... Şi gata!
