Hematuria este prezenta de sange in urina, un simptom destul de frecvent intalnit, de regula neinsotit de durere, care ingrijoreaza pe buna dreptate bolnavul si il aduce, de obicei, la medicul de familie.
Trebuie inceput prin a se stabili daca este vorba intr-adevar de hematurie, deoarece exista posibilitatea ca anumite alimente, coloranti sau medicamente sa coloreze urina in diverse nuante (roz, rosu,oranj, maroniu), fenomen care dureaza cateva zile.
In hematurie culoarea urinei devine roz, rosie, uneori cu prezenta de cheaguri sau alteori bruna. In acest din urma caz simptomul este derutant, pentru ca hepatitele, starile de deshidratare sau prezenta unor proteine (de exemplu, in cazul traumatismelor musculare se excreta in exces mioglobina) dau urinei o culoare mai inchisa. O nuanta rosie intensa, proaspata se intalneste in cazul localizarii maladiei pe zona inferioara a tractului urinar, in timp ce o culoare mai inchisa este data de o afectiune renala. Nu se poate face insa o corelatie intre intensitatea hemoragiei si gravitatea ei. O hematurie evidenta, masiva poate fi rezultatul unei simple infectii urinare, in timp ce o hematurie discreta poate fi cauzata de un cancer renal. Mai mult, exista situatii in care hematuria este microscopica, adica nu se observa cu ochiul liber, fiind descoperita intamplator la o analiza de laborator, lucru care nu o face insa mai putin periculoasa.
Sangerarea poate proveni de la orice nivel al sistemului excretor: rinichi, ureter (tubul care conduce urina de la rinichi la vezica urinara), vezica urinara, uretra (conduct prin care urina ajunge de la vezica urinara la exterior). Ea poate fi cauzata de afectiuni diverse: inflamatii (cel mai frecvent glomerulonefrita, maladie care afecteaza glomerulii, elementele ce realizeaza filtrarea renala), infectii (cu bacterii, virusuri, fungi), de tuberculoza care se poate localiza la orice nivel al sistemului urinar si nu este totdeauna usor de evidentiat, de traumatisme, tumori (benigne sau canceroase), anomalii structurale (rinichi polichistic, calculi), probleme vasculare.
De asemenea, hematuria poate aparea si in unele maladii generale: diabet zaharat, hipertensiune arteriala, boli autoimune, afectiuni hematologice sau ca reactie adversa la unele medicamente (peniciline, aspirina, antiinflamatoarele nesteroidiene, anticoagulante,unele anticonceptionale, ciclosporina, ciclofosfamida etc.). La femei, hematuria se mai poate produce in cazul hemoragiilor vaginale sau prin simpla contaminare cu sange menstrual, in timp ce la barbati trebuie avute in vedere afectiunile prostatei si uneori micile hemoragii care apar dupa ejaculare. In fine, efortul fizic intens se poate insoti uneori de hematurie printr-un mecanism inca insuficient elucidat.
Medicul va poate indica un prim examen foarte simplu, cerandu-va sa colectati urina rezultata printr-o mictiune in trei pahare: primul pentru inceputul urinarii, al doilea la jumatatea procesului si al treilea la sfarsitul urinarii. Daca sangerarea este preponderenta in primul pahar este vorba o afectiune uretrala, daca domina in al treilea este o maladie a vezicii urinare si daca este egala in toate trei este, probabil, o boala renala. Examinarea microscopica a urinei certifica prezenta sangelui si dimensiunea hemoragiei, determinand nivelul leucocitelor, proteinelor si mineralelor (susceptibile sa genereze calculi renali) sau al germenilor. Daca e necesar, va fi facuta si o urocultura. Alte examene permit vizualizarea sistemului urinar: urografie, ecografie, cistoscopie, tomografie, angiografie si, eventual, biopsie renala. Examenele de sange apreciaza functia renala, factorii de inflamatie, coagularea etc. In functie de natura afectiunii, medicul de familie va poate indica un consult urologic sau nefrologic.