Juramantul lui Hipocrat

Ceea ce cunoastem cu precizie despre etica stiintei de a trata bolile este ca, incepand cu cateva sute de ani inainte de Hristos, medicii depuneau un juramant, al carui text a fost atribuit lui Hipocrat.

Prin Juramantul lui Hipocrat, medicii se angajau sa-i vindece cu ajutorul cunostintelor medicale pe toti bolnavii si promiteau sa se fereasca de orice fapta rea savarsita cu buna stiinta. Vechii medici erau obligati sa-si imparta averea cu invatatorii lor si sa-i invete meseria pe fiii acestora fara a cere vreo plata. Este interesant pasajul care spune: "Nu voi incredinta nimanui otravuri daca imi va cere si nu voi indemna la asa ceva, tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede". Adica nu ajutau pe nimeni sa se sinucida din prea multa suferinta si nu ajutau femeile sa avorteze.

Cine a fost Hipocrat?

Cel mai mare medic al antichitatii, Hipocrat (460-377 i.Hr.), considerat si parintele medicinei, s-a nascut in Insula Cos din Grecia. Nu se cunosc prea multe lucruri despre viata sa, fiind pomenit adesea cand vine vorba despre Juramantul lui Hipocrat, al carui autor nu se stie cu precizie daca a fost chiar el.

Dupa initierea in medicina, Hipocrat a devenit medic itinerant, calatorind in Tracia si in Macedonia, iar, odata intors in Grecia, a fondat renumita scoala de medicina din Cos. El a debarasat medicina antica de superstitii, preceptele sale bazandu-se pe observatii care asociau psihicul cu fizicul. A fost primul care a spus ca asupra sanatatii isi pun amprenta varsta, mediul si regimul alimentar. Daca din antichitate si pana foarte de curand medicii jurau "pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea si Panaceea, pe toti zeii si zeitele", noii practicanti ai nobilei profesii, desi jura cam aceleasi lucruri, o fac in varianta moderna, formulata de Asociatia Medicala Mondiala in cadrul Declaratiei de la Geneva din 1975.

Varianta actuala

"Odata admis printre membrii profesiunii de medic:

Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii;

Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate;

Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra;

Voi pastra secretele incredintate de pacienti chiar si dupa decesul acestora;

Voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi fratii mei;

Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;

Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.

Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!"

STIRI

DESPRE MIERE. Omul a descoperit inca din secolul al VII-lea i.Hr. ca produsele stupului de albine pot fi nu doar aliment, ci si medicament. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala. Aristotel a scris nici mai mult, nici mai putin decat sase volume despre albine si produsele lor, recomandand propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrat, cel mai de seama medic al antichitatii, precum si Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc si ei despre miere, folosita intr-o serie de boli. ROMANII SI ANESTEZIA. Prima anestezie chirurgicala a fost realizata cu succes la 16 octombrie 1846 de John Collins Warren, care, folosind eter dietilic, il opereaza pe bolnavul Gilbert Abbott, care avea o tumoare vasculara buco-linguala. Introducerea altor anestezice, cum sunt cloroformul si clorura de etil, ca anestezice generale este legata de numele romanului Nicolae Turnescu (1819-1890). Un alt roman, Stefan Dumitrescu, introduce premedicatia cu morfina in anestezia cu cloroform, procedeu descris de el in 1872 la facultatea din Montpellier, inaintea lui Claude Bernard, care o recomanda abia in 1875. DACII CHIRURGI. Se stie ca Platon a scris despre profundele cunostinte medicale ale preotilor vindecatori daci. Platon admite ca stiinta lor curativa era deasupra cunostintelor grecilor, care practicau medicina de la Atena la Roma. In terapie, dacii foloseau nu numai plante, ci si interventia directa pe corp. Parerea buna despre daci a fost intarita recent prin descoperirea la Hunedoara a unui craniu din acea vreme, pe care se vad urmele unei trepanatii, adica a unei operatii pe creier, interventie perfect vindecata. S-au gasit si numeroase truse dacice cu instrumente chirurgicale.