Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mulţi îmi spun zâmbind "cum naiba măi, numai ţie ţi se întâmplă toate?" când m-apuc să le povestesc ce-am mai păţit când am ieşit din casă.
"Nu ştiu, de obicei nu sunt singură! Or povesti şi alţii, sau poate... au dormit şi n-au observat!" Că există şi această categorie de păţanii: "n-au observat". Aici pot fi incluse cele din ciclul: "poveşti din autobuz" şi mă refer la autobuzele de pe ruta Constanţa-Bucureşti că-s singurele în care sunt nevoită să urc. Am putea numi această categorie şi "ce mai fac şoferii în timpul... mersului". După cum povesteam cu ceva vreme în urmă... unii moţăie. Mi-am luat o carte tocmai ca să nu-mi lungesc ochii pe geam şi să merg cu inima-n gât. Am văzut eu că şoferul intră în curbă în forţă ca să frâneze taman în mijlocul ei - şi nu trebuie să fii licenţiat în fizici ca să ştii că asta nu se face. Mă rog, mi-am băgat iar nasu-n carte făcându-mă că nu observ. Până ce-am trecut Dunărea şi am intrat pe autostradă. Am ridicat ochii pe la km 20 şi am rămas cu ei pironiţi. O ceaţă s-o tai bucăţi. Vizibilitatea era undeva până-n 100 de m, iar şoferul nostru, cu ochelarii de soare pe nas, se apucase să-şi facă ordine-n acte. Avea o geantă mare pe bord şi mai avea şi nişte rafturi în dreapta lui, lângă schimbătorul de viteze. Omul lua un dosar în poală şi începea a-l răsfoi filă cu filă. Mă uit în jur să văd dacă s-a mai sesizat cineva. Ei aş! Lumea sforăie! Doar doi bărbaţi în faţa mea stau la poveşti şi nu dau doi bani pe şofer. Nu spun că-i cad şi nişte hârtii şi se apleacă după ele. Îşi recuperează omul actele şi începe să le ia pe rând, tacticos, să se uite la ele. Deja nu mai rezist. Îl întreb pe domnul din faţa mea. "Nu vă supăraţi, dumneavoastră vedeţi ce face şoferul?" Omul se uită şi-mi întoarce o privire îngăduitoare: "Ei, lăsaţi, conduce bine!" "Da???", apoi se-ntoarce din nou să mă liniştească: "Şi dacă o să se întâmple ceva, staţi liniştită că eu sunt înaintea dumneavoastră..." E momentul să-mi iau soarta în propriile mâini şi mă duc pe scaunul din spatele şoferului să-l rog să se mai uite şi la drum. Când colo... surpriză! Omul nu scria mesaje, făcea poze! Nimerisem într-un birou ambulant de copiat acte!
