Scrisoarea unei mame

"Mă numesc Paraschiv Claudia, iar Delia este fetiţa mea. Ea luptă de aproape trei ani cu autismul. Şi nu numai cu el, ci şi cu prejudecăţile, cu sistemul, cu oamenii, care de multe ori sunt neîncrezători. Căutăm soluţii, discutăm cu părinţii altor copii autişti, cu medici, psihologi, bucurându-ne enorm pentru fiecare pas în faţă pe care îl face Delia, încercând cu toată puterea să nu îi facem loc regresului. Cum am putea face altfel?

În lupta noastră am întâlnit oameni minunaţi - medicul homeopat, psihologul, logopedul şi toate echipele de terapeuţi. În prezent, Delia are nevoie de cel puţin 20 de ore de terapie ABA săptămânal. Noi suntem de la ţară. Locuim în comuna Dodeşti, jud. Vaslui şi facem naveta 35 de km, patru zile pe săptămână, până la Bârlad, pentru a merge cu Delia la terapii. Cei trei ani de când facem aceste drumuri ne-au secat de resurse. Ne-au ajutat bunicii, rudele, am vândut tot ce am putut... Am ajuns însă în punctul în care nu mai putem face faţă cheltuielilor. Din salariul meu de asistent personal trebuie să trăim patru suflete! Am încercat ca, în orele cât Delia este la terapie, să fac menaj, orice, pentru a câştiga ceva bănuţi, dar nu m-a angajat nimeni. Ce aş putea să fac? Nu pot şi nici nu vreau să mă opresc! Trebuie să continuu să lupt pentru Delia şi pentru frăţiorul ei de doi ani, Radu.

Ştiţi câtă bucurie am simţit când, pentru prima dată, acum când are aproape 5 ani, Delia a sărit în braţele tatălui ei, l-a strâns şi, plângând, a zis «tata»? Sau când repetă alfabetul după mine? Când îşi ia fratele de mână şi merg împreună? Când îmi spune cele zece cifre şi şase culori pe care le-a învăţat? Pentru un copil fără probleme, aceste lucruri sunt fireşti, dar pentru noi este enorm.

Nu-mi trebuie bani pentru ca Delia să meargă la munte sau la mare, să îi iau calculator sau bicicleta, ci pentru a o ajuta să devină un copil normal, să se joace, să râdă, să pună întrebări, să fie curioasă... Nu pot şi nu vreau ca, atunci când noi nu vom mai fi, să-i las frăţiorului ei pe umeri această suferinţă. Cum i-aş putea explica, atunci când el va creşte, că nu am putut să-i facem surioara bine, doar pentru că nu am avut bani?

Dacă mă puteţi ajuta, vă rog, faceţi o donaţie în contul deschis la BCR Bârlad pe numele Claudia Paraschiv:

RO02RNCB0260110929130002

Pentru orice fel de informaţii vă răspund cu drag la telefon 0761-25.67.93."