Sudoarea regelui, sabia si glontul

Candva, Sergiu Nicolaescu s-a destainuit ca si-a iubit cu ardoare mama si tara. Si dragostea lui pentru tara n-a fost doar simtire risipita pe aripi de fluturi, ci a devenit un sirag de filme de greutate, cuprinzand marile pagini ale istoriei romanesti. Remarcabil regizor roman, si-a constituit o adevarata zestre de suflet adunandu-si acasa intr-o camera drapele romanesti originale, purtand in ele parca bubuiturile tunurilor in bataliile razboiului de independenta, arme ale vitejilor romani, armuri de epoca, obiectele soldatilor romani purtate pe campul de lupta de-a lungul vremii. Ii e drag chipiul purtat de Regele Carol pe front, in timpul razboiului de independenta, care poarta inca urma de sudoare a regelui. Pastreaza cu placere si sabia pe care a avut-o Sergiu Nicolaescu in filmul "Mircea". Sabia lunga si grea i-a fost facuta la uzinele Republica. Dupa multe ore de sfat cu inginerii de acolo, pentru ca palosul marelui domnitor roman sa aiba in el aerul epocii. De altfel, filmul Mircea i-a atras antipatia totala a Ceausestilor si chiar a fost o perioada interzis, pentru ca Sergiu Nicolaescu n-a vrut sa se supuna aratatorului imperativ al lui Ceausescu, care ii cerea sa construiasca vorbirile lui Mircea in film dupa calapodul discursurilor conducatorului comunist. Sergiu Nicolaescu n-a vrut ca Mircea sa fie o copie a lui Ceausescu. Istoriseste ca, in timp ce regiza filmele comandate de Germania, intr-una din zile, in timp ce pranzea la un restaurant din München a venit la masa lui un barbat carunt care i-a cerut permisiunea de a-i spune cateva cuvinte.

Respectivul s-a recomandat a fi Boeru cel acuzat ca a slobozit glontul in capul marelui savant Nicolae Iorga in oribila rafuiala legionara cu celebrul istoric. Barbatul i-a cerut lui Sergiu Nicolaescu sa se intalneasca a doua zi cu un alt roman fugit in Germania, care, conform spuselor lui Boeru, era adevaratul pistolar care l-a impuscat pe Nicolae Iorga. Si culmea, conform spuselor lui Boeru, adevaratul ucigas al marelui istoric era un student tot cu numele de Iorga. Cel care a venit la masa lui Sergiu Nicolaescu in München, recomandandu-se Boeru, nu nega ca a facut parte si el din comandoul legionar care l-a tarat pe marele istoric in padurea unde i s-a curmat viata. Dar Boeru ii spunea lui Sergiu Nicolaescu ca nu el a tras glontul ucigas. Sergiu Nicolaescu avea avion spre Romania si nu s-a mai intalnit cu cei doi romani fugiti care voiau sa aduca o alta privire asupra cumplitei crime impotriva savantului Iorga. O alta povestire din tolba cu amintiri a lui Sergiu Nicolaescu este legata de Amza Pellea. Pe care Sergiu Nicolaescu il considera un urias actor, cel mai mare actor cu care el a lucrat. Foarte bine s-au inteles Nicolaescu si Amza Pellea. O singura data tracasarea muncii in ritm epuizant i-a facut sa-si spuna cateva vorbe rastite. Se turnau niste scene de film pe platoul Bucegilor si Amza venise nervos dupa o alta filmare la alta pelicula. Cand a vazut ca se va dormi la cabana, in dormitoare comune si ca el nu are o camera separata sa se odihneasca, i-a reprosat lui Nicolaescu, amenintandu-l ca pleaca de la filmari, si regizorul i-a raspuns barbateste ca nu are cum sa-i satisfaca pretentia si daca nu vrea sa doarma la comun cu ceilalti la cabana, n-are decat sa coboare in Sinaia. Cat era de vedeta, Amza Pellea a regretat aceste fasoane care nu-l caracterizau de fapt si, dupa cateva minute, s-a intors imbratisandu-l pe Nicolaescu.