Trestia rupta de la inceputurile lumii

N-am vazut in viata mea un instrument muzical sa planga atat de sfasietor in mana solistului ca naiul lui Gh. Zamfir tanguindu-se in "De ce m-ati luat de langa boi/ De ce m-ati luat de-acasa".

N-am vazut in viata mea un instrument muzical sa planga atat de sfasietor in mana solistului ca naiul lui Gh. Zamfir tanguindu-se in "De ce m-ati luat de langa boi/ De ce m-ati luat de-acasa". Marele nostru artist parca nu canta cu buzele, parca nu canta cu suflarea si cu degetele, Zamfir canta cu sufletul. Este explicatia care justifica uriasul succes al naiului si al lui Gh. Zamfir in toate colturile lumii. "Am cantat in uriasa sala in forma de scoica din Australia in fata unui puhoi de spectatori, acompaniat de o orga de 10.000 de tuburi, iar eu, cantand la nai fara microfon, simteam ca-mi explodeaza plamanii, dar au explodat aplauzele." Naiul nu este pentru Gh. Zamfir doar instrument, este si o filozofie. Imi spunea prin anii optzeci si ceva: "Naiul este mai vechi decat omul. E vechi precum natura insasi. Ce e de fapt naiul asta? O trestie rupta prin care suiera vantul. Nu se nascuse omul cand vantul zburda prin trestia franta. Naiul este instrumentul tuturor posibilitatilor. Am cantat la nai si «Doina», si Vivaldi, si muzica pop. Naiul iti permite sa canti la el orice fel de muzica. Fiindca tehnica nu a patruns deloc in constructia lui. In tuburile naiului nu se picura decat ceara de albine, ceara produsa de cea mai fabuloasa fiinta a Universului, albina. Cred cu tarie in victoria spiritualitatii romanesti. Se intalnesc doua fenomene cosmice, doua miracole, naiul cu «Doina»". I-am cerut in acei ani un interviu marelui artist rasfatat de intreaga lume. Mi-a dat intalnire la unul din sediile Electrecordului, unde trebuia sa inregistreze un disc. Uluitoare mostra de genialitate. Genialitatea lui Gh. Zamfir, dar si genialitatea Irinei Loghin. In acea inregistrare, Gh. Zamfir nu juca rolul de solist, era doar orchestratorul si dirijorul formatiei ce o acompania pe indragita solista Irina Loghin. Irina Loghin a scos din poseta un carnetel unde-si notase cuvintele unui frumos cantec popular auzit de ea la o nunta intr-un sat. A inceput sa cante singura melodia, fiind pastrata in minte, iar ochii urmarind versurile pe carnetel. Gh. Zamfir a rugat-o sa mai repete o data cantecul. Apoi, la pian l-a reprodus prinzandu-l din zbor. De trei ori a dus pana la capat pe clapele pianului melodia, facandu-i si orchestratie. Apoi si-a chemat orchestra compusa mai ales din niste simpatici lautari tuciurii care statusera pana in acel moment la o tigara in curte. De doua ori le-a cantat la pian melodia populara Gh. Zamfir, de patru ori a repetat-o cu orchestra fara note si intr-o jumatate de ora impreuna cu glasul inegalabil al Irinei Loghin s-a finalizat discul Electrecord. Gh. Zamfir crede in predestinare. "Am fost sortit sa fiu muzician. Tata m-a urcat in tramvai si m-a trimis la Politehnica sa dau concursul de admitere in facultatea inginereasca, eu m-am dat jos la prima statie si am luat tramvaiul spre Conservator, la marele naist Fanica Luca."