Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România are foarte puţine suprafeţe cu viţă-de-vie certificată ecologic. Cei mai mari viticultori eco sînt societatea Pietrosaraţii şi Staţiunea de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru.
România are foarte puţine suprafeţe cu viţă-de-vie certificată ecologic. Cei mai mari viticultori eco sînt societatea Pietrosaraţii şi Staţiunea de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru.
Potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii, în România existau anul trecut numai 65,63 hectare de viţă-de-vie certificată ca ecologică şi alte 212,56 hectare aflate în perioadă de conversie. Suprafaţa certificată este împărţită, practic, între Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru, din judeţul Galaţi, şi firma privată Pietrosaraţii, care are vii eco în zona Pietroasele, judeţul Buzău. Pe lîngă cei doi “giganţi”, mai sînt vreo doi-trei temerari care au cîte o jumătate de hectar sau un hectar, cu viţă eco.
PRODUCĂTOR. Societatea Pietrosaraţii se pregăteşte să scoată pe piaţă, anul acesta, primele sticle cu vin din struguri eco, după ce anul trecut a vîndut licoarea la vrac, în Franţa şi Danemarca. “Sîntem încă la început. Ideea francezilor, care sînt asociaţi în această societate, a fost să începem cu începutul, adică să avem materia primă. Motiv pentru care partea de vinificaţie n-a ajuns pînă la ultima fază de dezvoltare. Abia anul acesta am pus o linie de îmbuteliere la care încă lucrăm”, a declarat Cristina Staicu, directorul societăţii. Pietrosaraţii a început să facă viticultură eco în anul 2003, iar în 2006 a primit certificarea ecologică. 2007 a fost primul an integral eco. Societatea are în zona Pietroasele 28 de hectare de vie eco pe rod, plus încă patru proaspăt plantate anul trecut. “Producem numai ecologic, pentru că noi chiar credem în acest sistem de producţie. A fost ideea asociatului francez, care practică acest tip de viticultură şi în Franţa”, a explicat Staicu. Soiurile cultivate sînt Pinot Noir şi Chardone, dar societatea are şi suprafeţe mai mici cu Fetească Neagră şi Merlot.
Viticultura eco nu este simplă. Ea presupune, în primul rînd, ca produsele de întreţinere a viei să nu fie chimice. “În loc să folosim pesticide de sinteză – produse chimice care acţionează intrînd în seva plantei –, folosim numai produse de contact ca sulful sau zeama bordeleză. Dacă plouă, aceste produse sînt spălate de pe plantă, aşa că trebuie să tratezi iar şi iar. Dacă e vreme bună, numărul tratamentelor e limitat, şi costurile de întreţinere pot fi chiar mai mici decît în agricultura convenţională. Dar cel mai adesea sînt mult mai mari”, a spus Staicu. În plus, costurile de certificare sînt destul de mari. Viile Pietrosaraţii sînt certificate de Eco-Cert Internaţional, un important certificator european, iar certificarea pentru cele 32 de hectare costă, anual, în jur de 2.500 de euro.
Voinţă
La Staţiunea Bujoru a început să se facă viticultură eco în 2001, pe patru hectare, în cadrul unui proiect de cercetare. La finalizarea proiectului, în 2003, Cristina Simion, directoarea Staţiunii, a decis să continue şi a extins cultura eco la 35 de hectare de Merlot. Acestea au primit certificarea eco în 2006. Deşi face vinificaţie, staţiunea nu deţine linie de îmbuteliere. “De aceea nu pot să valorific vinul obţinut aşa cum ar trebui. Am avut cereri pentru vin îmbuteliat, dar nu pot să vînd decît vrac”, a declarat Simion. Ea a adăugat că o linie de îmbuteliere costă circa 200.000 de lei, bani pe care speră să îi obţină printr-un proiect de finanţare din fonduri europene. Pînă atunci, cei care vor să bea Merlot din struguri eco pot să cumpere vrac de la Staţiune, la preţ de vin convenţional. Firma Naturalia a cumpărat Merlot de la Bujoru, pe care l-a vîndut prin magazinele din Bucureşti.
Pasiune
“Ca să faci agricultură
eco trebuie să fii pasionat. În viticultura eco sînt permise doar tratamente cu
substanţe de contact care se duc la prima ploaie. Iar, dacă plouă o săptămînă,
te uiţi la vie cum se strică şi nu poţi face nimic”
Cristina Simion, director
Staţiunea Bujoru
florina.zainescu@jurnalul.ro
