Avem un copil supradotat!

Toţi părinţii speră ca micuţul lor să fie, dacă nu un geniu, măcar un copil cu inteligenţă peste medie. Psihologul Anca Neagu (foto jos), preşedintele Asociaţiei de Terapie Comportamentală Aplicată (ATCA), vă ajută să vă daţi seama dacă puştiul dumneavoastră se încadrează în vreuna dintre aceste categorii. Şi ce să faceţi într-o astfel de situaţie.

Copiii supradotaţi constituie un grup aparte, care se diferenţiază prin anumite caracteristici de personalitate, stil de învăţare, mod de interacţiune cu ceilalţi. Ei trebuie consideraţi copii cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali. Copiii supradotaţi nu constituie însă un grup populaţional omogen şi nu se poate vorbi de un profil psihologic unic.

"Supradotarea are multiple faţete, elementul comun fiind excepţionalitatea, realizată prin combinarea unor capacităţi intelectuale şi aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (dezvoltarea lor este strâns legată de condiţiile mediului socio-familial-cultural, care trebuie să fie unul favorizant)", spune psihologul Anca Neagu.

Ea precizează că, "în ciuda unor idei preconcepute, aceşti copii nu sunt nişte fiinţe cu ochelari mari sau cu o anumită statură. Nici nu-şi dispreţuiesc colegii de vârsta lor. Uneori, ei pot trece chiar neobsevaţi, pentru că, fizic, nimic nu-i deosebeşte de ceilalţi copii. Ceea ce-i evidenţiază sunt facultăţile intelectuale superioare, creativitatea şi imaginaţia uneori remarcabile".

Umorul, excelent stimulator
Copiii supradotaţi sunt precoce şi curioşi din toate punctele de vedere. Pun întrebări uimitoare pentru vârsta lor (despre sfârşitul lumii, despre cum circulă sângele prin vene sau cum se formează norii). Specialistul îi avertizează pe părinţi că, la şcoală, aceşti copii pot fi elevi slabi. "Pentru că ei înţeleg mai repede decât ceilalţi ceea ce explică profesorul, se obişnuiesc să nu mai facă nimic, perturbă clasa şi, uneori, pot lăsa să se stingă harul lor. Ca şi celorlalţi copii, şi lor trebuie să li se reamintească faptul că este necesar să exerseze, şi ei trebuie încurajaţi şi susţinuţi", spune Anca Neagu. Psihologul îi sfătuieşte pe părinţii unor astfel de copii să adopte un anumit comportament. "Trebuie să aveţi simţul umorului şi să fiţi receptivi la ideile acestora. Aşa îi puteţi ajuta să depăşească probleme, obstacole sau momente de descurajare".

Reguli pentru părinţi
În familiile în care există un copil cu inteligenţă peste medie, supradotat sau chiar genial, trebuie păstrate anumite reguli:  

● Cel mai important este să nu uitaţi că acest mic geniu este, în primul rând, copil. De aceea, lăsaţi-l la joacă şi să participe la toate activităţile corespunzătoare vârstei lui.

● Nu-l suprasolicitaţi şi acceptaţi că, pentru a obţine rezultate maxime, perioadele de efort trebuie alternate cu timpul liber şi relaxare;

● Lăudaţi-i pentru fiecare succes, chiar şi pentru cel mai mic; încrederea în sine este secretul reuşitelor;

● Căutaţi un profesor care să i se potrivească, să-i placă micuţului

● Nu uitaţi să-l recompensaţi; pentru un copil contează foarte mult faptul că este apreciat.

Riscuri
Deseori, copiii supradotaţi au dificultăţi de adaptare şcolară, deoarece evoluează mai repede, comparativ cu ceilalţi copii, şi au câmpuri de interes pe care programa şcolară de masă nu le mai acoperă. În această situaţie, părinţii sunt puşi în situaţia dificilă de a avea copii extrem de inteligenţi, dar cu rezultate şcolare neconcludente. Acest lucru poate duce la conflicte în familie, la care se adaugă conflictul interior, al copiilor. Există însă şi situaţii în care unii copii supradotaţi nu pot fi identificaţi. Situaţia ar putea fi provocată de anumite aşteptări stereotipe, conform cărora aceşti copii trebuie să aibă randament ridicat în toate domeniile. Totuşi, deşi copilul nu performează la cote superioare în toate domeniile, este posibil ca el să fie superdotat.  

Recomandări pentru profesori
Şi cadrele didactice, care au identificat copii superdotaţi, trebuie să ştie cum să-i trateze, pentru a obţine împreună rezultate excelente, spune psihologul Anca Neagu.

1. Încurajaţi activităţile de grup şi explicaţi-i copilului supradotat (care are tendinţa de a se izola) avantajele prieteniei, fără însă a lăsa impresia că i se impune ceva. Faceţi diverse jocuri de grup în care să implicaţi toată clasa; în felul acesta, se va stabili o mai bună comunicare între membrii clasei şi, implicit, o mai bună socializare a copilului supradotat. Dezvoltarea abilităţilor interpersonale este extrem de importantă pentru toţi copiii, indiferent de nivelul inteligenţei.

2. Discutaţi cu elevul respectiv posibilitatea realizării studiului individual. Una dintre cele mai eficiente metode în lucru cu elevii dotaţi constă în stabilirea de teme de studiu individual. Temele nu trebuie impuse, ci orientate astfel încât să acopere domeniile de interes ale copilului.

3. Nu le "tăiaţi aripile" atunci când vin cu ceva nou, altceva decât cere programa şcolară. Lăsaţi-i să-şi expună ideile şi încurajaţi-i şi pe ceilalţi copii să  asculte şi să vină şi ei cu informaţii despre tema respectivă.

4. Încurajaţi lecturile suplimentare. Recomandaţi-le să citească biografii  ale oamenilor care s-au remarcat în diferite domenii (cu atât mai mult în domeniile în care copilul respectiv excelează), în ideea că viaţa acestora i-ar putea inspira.

5. Stimulaţi apariţia hobby-urilor. Dacă un copil este interesat în mod special de muzică, poezie sau de calculatoare, el trebuie încurajat în acest sens.

IQ. Luând drept criteriu rezultatele obţinute la unul dintre testele de inteligenţă ale momentului (scala Stanford-Binet), putem delimita mai multe niveluri ale coeficientului de inteligenţă (IQ):

- copiii cu un IQ între 85 şi 99 au un nivel normal al inteligenţei;

- între 100 şi 130 - nivel superior al inteligenţei;

- peste 130 - "copii dotaţi";

- peste 140 - "copii supradotaţi";

pentru un IQ de peste 170 -¤ "geniu".