Cînd pleci definitiv, ţi se veştejeşte fără scăpare sufletul

Să nu-i fie de deochi de viaţă!
Un om de har, deştept şi sensibil, a spus nişte vorbe ce te pun pe gînduri: “A pleca înseamnă a muri puţin”. În orice plecare zboară o bucăţică de suflet. Iar cînd pleci de acasă, cînd pleci dintre ai tăi, cînd pleci din ţara ta, ciobitura sufletului e importantă.

Să nu-i fie de deochi de viaţă!
Un om de har, deştept şi sensibil, a spus nişte vorbe ce te pun pe gînduri: “A pleca înseamnă a muri puţin”. În orice plecare zboară o bucăţică de suflet. Iar cînd pleci de acasă, cînd pleci dintre ai tăi, cînd pleci din ţara ta, ciobitura sufletului e importantă. Dar aşa este viaţa, aşa se construieşte lumea modernă şi iacătă că românii sînt nevoiţi să plece în străinătate şi să muncească agonisind mai mulţi bani. A pleca înseamnă a muri puţin, dar dacă pleci definitiv şi iremediabil moartea e totală. Cînd ţi-ai retezat toate rădăcinile ce-ţi aduceau seva vie din pămîntul şi din poporul tău, rişti să te alinţi într-o oarecare bunăstare, dar sufletul să-ţi fie veştejit de-a binelea. Plecarea la muncă în străinătate a milioane de români a îmbunătăţit cifrele României, a săltat şi nivelul economiei, al finanţelor, au răsărit din pămînt, din iarbă verde case frumoase pe banii trimişi din Occident, de la cei care trudesc departe. Dar cred că cel mai bine i-ar face sufletului ca după o vreme de lucru în străinătate să se întoarcă acasă truditorii români de pe alte meleaguri. Să-şi strîngă un cheag de bani şi să vină să însămînţeze aceşti bani munciţi în euro în ţară. Aşa, nici sufletul nu se pîrjoleşte de dor şi nu se usucă floarea sufletului. Cei care îşi gîndesc total viitorul în cele străinătăţuri să se întrebe de ce au revenit acasă fotbaliştii români deveniţi vedete adulate în marile ţări ale Europei. După ce au fost răsfăţaţi de sute de mii de admiratori, au fost plătiţi regeşte, au umplut ecranele televizoarelor şi paginile ziarelor, aceste vedete preţuite în Occident s-au întors totuşi acasă. Au revenit în ţară Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Moldovan, Stelea. Iar acum, mai în fiecare zi, la Otopeni coborau din avion cu bagaje definitive fotbaliştii noştri în plină tinereţe:

Marius Niculae, Tamaş, Ogăraru, Mitea. Le sclipeau ochii de fericire şi spuneau că de-abia aşteptau să numere orele să ia avionul spre casă. Păi, dacă aceşti idoli ai spectatorilor din ţările bogate au refuzat străinătatea, unde oricum aveau o viaţă asigurată, pentru a se întoarce aicea după proverbul bătrîn, dar adevărat: “Fie pîinea cît de rea, tot mai bine-i în ţara mea”, vă daţi seama că românii oarecare cu atît mai mult ar trebui să revină acasă. În România s-a deschis un drum propice iniţiativelor. Românii cu ceva bani ar trebui încurajaţi de măsuri care să le uşureze investiţia la ei acasă. A revenit acasă un român deştept care prosperase în afaceri în America. Inginerul Florin Marinescu. A înfiinţat o fabrică de centrale de încălzire în locuinţe. S-a căsătorit cu una dintre cele mai bune ortopede, dr Rodica Marinescu, şefă de secţie la Spitalul Colentina. Şi le merge excelent acasă!